Distrugerea e omul
ca rauri sapa in orase
si in paduri de fag
luminii panza deasa
o destrama...
Distrugerea unui suflu
ce stea linistit
printre faldurile copacului
ce privea cu ochiul trist
Surparea leaganului lumii
derularea a unui film mut
in care nimeni nu spune pas
in a distruge chiar si printr-un cuvant
A distruge nu-i lucru greu
dovada e ca orice o poate face
dar adevaratul dar,talent ori har
e ca a ta suflu viata sa dea
in loc,ca altii,sa o ia
Degeaba unii ilustreaza
cat de mare e groapa noastra
noua ca ratele ne place sa plutim
in propria prostie sa ne razboim.
Cu ochii legati la picioare
noi strabatem lumea
precum viforul de seara
cum secera furtuna.
Orice fiinta vie sau orice e frumos
mandrie si onoare
au pierit
au ramas doar in condici strise cu sange alb
precum a celor care
au fost distrusi in zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu