Ploaia

Ploaia e o oglinda de matase
ce intre jupe ori falduri
se teasa o panza
presarata de safire de petale
ori lacrimi de alinare
a vreo unei zeite pagane
ce-si cheama destinul
ce nu intarzie sa apara
si secera precum citrinul

Ploaia e giulgiul aprigului clocot
a spumei lapte oceanic
murmurul stanjenic al codrilor
cand ploaia cade...

Se curata...si moare
precum pasarea rasare
precum valurile ce se rupt de coasta
precum norul de apa deasa...
ce spala...si iarta

Gingasi crocodili
imblanzici lei
senini rechini
ori fiorosi zmei
sunt plasmuiri a unei minti nebune
intr-o seara tacuta
precum apa cea muta.
Mintea ori apa?
Extaz sau agonie?
Apa ori desert?
Ploaie ori furtuna?
Ascultati!
Ascultati doar cum rasuna!

Spiritul valului de jaratic
se scufunda printre ape de cuvinte
asculta,el,oare?cantecul furtunii
sau mintea-i nebuna
colinda florile din picuri de salcami...