Sa va spun drept insul de care v-am vorbit ca ar fi vorbit cu distinsul vorbitor patriot,nu era asa de dubios pe cat parea.Era un om competent si de mare ajutor nouolui primar,incat acesta din urma se mira si se tot mira si-si framanta mintea cum sa faca,cum sa dreaga si ce tot i se intampla?
Mare dilema se petrecea la primarie,pe strada si chiar intr-o impozanta casa.Dilema era oriunde mergea premarul nostru.Ti se rupea inima vazandu-l.Multi,dintre cei mai isterici,incepura a crede ca o problema grava ce macina intreaga tara se abate si asupra orasului lor,de primarul are tot timpul mintea preocupata.Toate populatia orasului se framanta,toata cu exceptia unui om:insul.Insasi cauza ingrijorarii colective,dovedea un calm aluziv si energant,in ciuda nervozitatii crescute a superiorului sau,el presta aceea munca cu multa eficienta.
De atata grija,primarul incepu incet-incet sa nu se mai ocupe de treburile ce ii erau date in grija.In locul lui,secretarul se ocupa de tot.De dimineata pana seara printre hartoage,rapoarte si lucrari in ale orasului.Semna el,el isi dadea acordul desi se semna cu semnatura stimabilului primar.
Vedeti voi de mic copil isi descoperise acest talent rar si anume putea sa copieze orice fel de semnatura chiar si cele mai grele cu conditia sa-l vada pe proprietarul ei chiar si numai o singura data facand-o.
Era un adevarat specialist in treaba asta cu semnaturile.Prietenii,fostii prieteni il poreclisera ”domnu semnatura”cu un amestec de teama si respect.Il facuse sa se simta mandru.Pana atunci nu isi folosise niciodata talentul in scop profan.
La inceput primar fuse gata sa-l acuze de inselaciune,dar vazand ca omul sau,chiar asa dubios cum parea isi facea treaba,ba chiar ii facea treaba ireprosabil,incepu sa se lasa framantat de ganduri si de planuri cum sa scape de omul asta,ignorand faptul ca cel din urma ii facea un bine.
luni, 26 iunie 2017
joi, 22 iunie 2017
Patriotism(Partea III)
Planurile ce le avea erau colosale,demne de maretul sau nume.Poate mai mare decat ar fi trebuit.Dar avea nevoie de un om de incredere asa ca a facut anunt ca este in cautare unui om ... mai bine va las sa cititi chiar voi:
Stimabeli cetateni,
Eu,am dumneavoastra premar va ofer unica sanșa de a ma sluji fiindu-mi om de mare incredintare si secretar.Va astept sa va inscrieti in aceasta saptamana de indepleniti urmatoarele conditii:aveti renumele unui om care nu a comiș nicio ilegalitate absoluta,sunteti foarte harnic,rabdator si va cunosc personal ca fiind asa.
Descrierea era cam vaga asa ca multi,considerandu-se demni de o asa sansa m-am grabit sa se inscrie.Multi intrau la interogatoriu si mai multi ieseau,caci stima lor de sine si inima lor se fragmentase in mii de omuleti semi-morti.Dar incet-incet si primarul observa ca oamenii vin din ce in ce mai putini si ca el nu alesese inca nici unul.Se cam intrista el,dar tot nu-i accepta.
Intr-un final,un om subtire si dubios,care nu s-ar fi potrivit defel acestei misiuni intra.Primarul il refuza din prima dorinta,dar cuprins de o frica stranie nu cuteza ai marturisi purul adevar.I se parea figura omului cunoscuta,dar nu stia de unde sa o ia.
Cele ce s-au petrecut vor fi redate in urmatoarele randuri:
-Buna ziua!-grai noul primar.Considerati ca indepleneti insusirile cerute de mine?
-Da-raspunse strainul,nesinchisindu-se sa raspunda la salut.
-De ce v-as alege pe dvs. din moment ce n-am ales pe altii care si-au dat toata silinta,ba chiar ii si cunosteam ca fiind oameni buni?
-Nu stiu si nici nu ma intereseaza.Stiu doar ca ma veti alege pe mine.
La aste vorbe primarul incepu a clocoti de manie.Cine era acel ins care se arata atat de increzator in alegerea sa?!
-Ba bine ca nu.N-am de gand sa va aleg pe dvs.O zi buna!
-Eu zic sa va mai ganditi,monsieur!Dupa ce ma veti asculta sunt sigur ca n-o sa mai ganditi la fel...
-Zi ce ai de zis!-se vedea clar ca frica incepuse sa-l cuprinda pe patriotul nostru.
-Pai,monsieur...stiti acele ultime voturi venite asa ca prin minune?
-....cu un glas pierdut rosti:Daaa....Ce-i cu ele?
-Stiti la fel de bine ca mine ca sunt false.Nimeni nu v-a votat in ultimul moment
-Neg aceasta afirmatie-dar o spusese pe un ton atat de prefacut si necredibil incat nu se crezu nici el
-Mai bine ati face bine sa n-o negati.Dar stati linistit,monsieur...va ramene intre noi cu o conditie...
-Ce conditie?-rosti aproape paralizat de frica
-Oh..dar o stiti foarte bine.Sa fiu secretarul dvs.
-De ce ti-ai dori sa fii secretarul meu?Pot sa-ti dau cati bani vrei numai sa taci...
-Ohh..nu,monsieur.Eu asta vreau,nu banii.De nu va convine pot trimite o scrisoare la ziar in care...
-Oh taci!Te fac secretarul meu numai sa taci!Pleaca de voi chema maine,sa fii sigur!
-Dar nici nu m-am indoit vreo clipa,monsieur!Pe maine...
Stimabeli cetateni,
Eu,am dumneavoastra premar va ofer unica sanșa de a ma sluji fiindu-mi om de mare incredintare si secretar.Va astept sa va inscrieti in aceasta saptamana de indepleniti urmatoarele conditii:aveti renumele unui om care nu a comiș nicio ilegalitate absoluta,sunteti foarte harnic,rabdator si va cunosc personal ca fiind asa.
Descrierea era cam vaga asa ca multi,considerandu-se demni de o asa sansa m-am grabit sa se inscrie.Multi intrau la interogatoriu si mai multi ieseau,caci stima lor de sine si inima lor se fragmentase in mii de omuleti semi-morti.Dar incet-incet si primarul observa ca oamenii vin din ce in ce mai putini si ca el nu alesese inca nici unul.Se cam intrista el,dar tot nu-i accepta.
Intr-un final,un om subtire si dubios,care nu s-ar fi potrivit defel acestei misiuni intra.Primarul il refuza din prima dorinta,dar cuprins de o frica stranie nu cuteza ai marturisi purul adevar.I se parea figura omului cunoscuta,dar nu stia de unde sa o ia.
Cele ce s-au petrecut vor fi redate in urmatoarele randuri:
-Buna ziua!-grai noul primar.Considerati ca indepleneti insusirile cerute de mine?
-Da-raspunse strainul,nesinchisindu-se sa raspunda la salut.
-De ce v-as alege pe dvs. din moment ce n-am ales pe altii care si-au dat toata silinta,ba chiar ii si cunosteam ca fiind oameni buni?
-Nu stiu si nici nu ma intereseaza.Stiu doar ca ma veti alege pe mine.
La aste vorbe primarul incepu a clocoti de manie.Cine era acel ins care se arata atat de increzator in alegerea sa?!
-Ba bine ca nu.N-am de gand sa va aleg pe dvs.O zi buna!
-Eu zic sa va mai ganditi,monsieur!Dupa ce ma veti asculta sunt sigur ca n-o sa mai ganditi la fel...
-Zi ce ai de zis!-se vedea clar ca frica incepuse sa-l cuprinda pe patriotul nostru.
-Pai,monsieur...stiti acele ultime voturi venite asa ca prin minune?
-....cu un glas pierdut rosti:Daaa....Ce-i cu ele?
-Stiti la fel de bine ca mine ca sunt false.Nimeni nu v-a votat in ultimul moment
-Neg aceasta afirmatie-dar o spusese pe un ton atat de prefacut si necredibil incat nu se crezu nici el
-Mai bine ati face bine sa n-o negati.Dar stati linistit,monsieur...va ramene intre noi cu o conditie...
-Ce conditie?-rosti aproape paralizat de frica
-Oh..dar o stiti foarte bine.Sa fiu secretarul dvs.
-De ce ti-ai dori sa fii secretarul meu?Pot sa-ti dau cati bani vrei numai sa taci...
-Ohh..nu,monsieur.Eu asta vreau,nu banii.De nu va convine pot trimite o scrisoare la ziar in care...
-Oh taci!Te fac secretarul meu numai sa taci!Pleaca de voi chema maine,sa fii sigur!
-Dar nici nu m-am indoit vreo clipa,monsieur!Pe maine...
luni, 12 iunie 2017
Patriotism(Partea II)
Cum spuneam in ziua alegerilor si in momentul alegerilor stimabilul nostru cetatean plin de patriotism si sadism a trait emotii ce cu greu pot fi descrise.De la speranta la disperare,de la amaraciune la bucurie si invers si invers si tot asa de sute de ori caci numararea voturilor se facea in public.
De fiecare data cand i se striga numele deoarece cineva il votase fata i se lumina de o bucurie halucinanta,iar de cate ori numele celuilalt candidat era striga disperarea i se citea pe chip.Dar nu va ganditi ca se striga in mod regulat numele fiecaruia.Nici de cum.Uneori se intampla sa strige de foarte multe ori numele ceilulat,iar atunci o amaraciune diabolica i se citea traslucid pe fata,dar daca maretul sau nume fu strigat la rand apoi atunci mai ca sarea de bucurie.
Vedeti voi acum ce parjol trai bietul om,fiindca deznodamantul era vag ,oh atat de incert.
Intr-un final mai ramasesera cateva voturi,maxim 10.Si cele ce s-au petrecut sunt in felul urmator:
-Xescuescu!-dusmanul
-Xescuescu!
-Xescuescu!
-Xescuescu
-Xescuescu
-Xescuescu
Asta fusese ultimul vot,noul primar era evident pentru toti.Minunatul nostru patriot facea spume de furie,isi smulgea parul din cap de necaz,pana la acel blestemat de ultimul vot fusese egalitate.
Oamenii se adunasera in jurul celuilalt si-l felicitau la greu,aparent neuimiti deloc.
Dar cineva statea in umbra,lipit de un gard,ascuns partial de o tufa mare.Era omul care pierduse totul din cauza patriotismului si sadismul dragului nostru cetatean,isi pierduse locul de munca,un loc foarte bun,nu ar mai fi gasit altul,dar era si foarte strict.Din cauza asta il lasase sotia,isi luase copiii si plecase cu tot ce avea,lasandu-l prada disperarii.
Cand deodata prin marea de oameni trece un ins cu doua bucati de hartie in mana.Se indrepta fulgerator spre tribuna,ca sa-i dea ceva numaratorului.Toata lumea era socata.Ce se petrecea?
Numaratorul le primi cu suprindere apoi striga catre oameni:
-Stimati cetateni,un fapt absolut uimitor se petrece,acest domn a mai adus...-parca nu stia cum sa lege cuvintele- ...a mai adus 2 voturi,trebuie sa le socotim si pe acestea!
Susoteli se auzira.Cand afla o asa veste,patriotul nostru nu-si mai incapu in piele de bucurie.Reinviase ce sa mai vorbim.
Numaratorul striga neputand sa-si ascunda uluirea:
-Yescu!
-Yescu de doua ori!
Toti erau socati,dar care mai de care se ridicara in picioare euforici.Chiar si misteriosul ins.Se bucura...
Micutul patriot facea aproape tumbe de fericire.Strangea maini si picioare si nu contenea cu multumitul,atat celor ce-l votasera cat si celorlalti.
Avea planuri mari,mult mai mari decat s-ar fi cuvenit.
De fiecare data cand i se striga numele deoarece cineva il votase fata i se lumina de o bucurie halucinanta,iar de cate ori numele celuilalt candidat era striga disperarea i se citea pe chip.Dar nu va ganditi ca se striga in mod regulat numele fiecaruia.Nici de cum.Uneori se intampla sa strige de foarte multe ori numele ceilulat,iar atunci o amaraciune diabolica i se citea traslucid pe fata,dar daca maretul sau nume fu strigat la rand apoi atunci mai ca sarea de bucurie.
Vedeti voi acum ce parjol trai bietul om,fiindca deznodamantul era vag ,oh atat de incert.
Intr-un final mai ramasesera cateva voturi,maxim 10.Si cele ce s-au petrecut sunt in felul urmator:
-Xescuescu!-dusmanul
-Xescuescu!
-Xescuescu!
-Xescuescu
-Xescuescu
-Xescuescu
Asta fusese ultimul vot,noul primar era evident pentru toti.Minunatul nostru patriot facea spume de furie,isi smulgea parul din cap de necaz,pana la acel blestemat de ultimul vot fusese egalitate.
Oamenii se adunasera in jurul celuilalt si-l felicitau la greu,aparent neuimiti deloc.
Dar cineva statea in umbra,lipit de un gard,ascuns partial de o tufa mare.Era omul care pierduse totul din cauza patriotismului si sadismul dragului nostru cetatean,isi pierduse locul de munca,un loc foarte bun,nu ar mai fi gasit altul,dar era si foarte strict.Din cauza asta il lasase sotia,isi luase copiii si plecase cu tot ce avea,lasandu-l prada disperarii.
Cand deodata prin marea de oameni trece un ins cu doua bucati de hartie in mana.Se indrepta fulgerator spre tribuna,ca sa-i dea ceva numaratorului.Toata lumea era socata.Ce se petrecea?
Numaratorul le primi cu suprindere apoi striga catre oameni:
-Stimati cetateni,un fapt absolut uimitor se petrece,acest domn a mai adus...-parca nu stia cum sa lege cuvintele- ...a mai adus 2 voturi,trebuie sa le socotim si pe acestea!
Susoteli se auzira.Cand afla o asa veste,patriotul nostru nu-si mai incapu in piele de bucurie.Reinviase ce sa mai vorbim.
Numaratorul striga neputand sa-si ascunda uluirea:
-Yescu!
-Yescu de doua ori!
Toti erau socati,dar care mai de care se ridicara in picioare euforici.Chiar si misteriosul ins.Se bucura...
Micutul patriot facea aproape tumbe de fericire.Strangea maini si picioare si nu contenea cu multumitul,atat celor ce-l votasera cat si celorlalti.
Avea planuri mari,mult mai mari decat s-ar fi cuvenit.
duminică, 11 iunie 2017
Patriotism(Partea I)
Canva am cunoscut cu om cu adevarat exceptional.Omul era insasi intruchiparea patriotismului,daca cineva indraznea sa spuna ceva rau de patrie fie si la 2 km de el,apoi se aprindea si-ii tinea o predica usturatoare acelui nelegiuit,care avusese nesimtirea sa ponegreasca a sa patrie,popor sau partid.Nimeni care avusese acest curaj nu scapa de el fara sa piarda macar doua ceasuri din viata.De cum scapara se loc pe aratara foarte dornici sa nu mai repede o asa mare indrazneala ce le-a fost mai mult in dezavantaj decat in avantaj.
Multi suportasera chinuri de acelasi gen,incat doar foarte putini m-ai comentau ceva si aceia la o distanta considerabila de insul nostru moralist.V-ati gandi cum este cu putinta sa fie asa enervanta o prelegere?Pai ...va spun eu.Avea obiceiul sa poarte mereu cu el o pereche de catuse(luate de la cinstitul sau ginere,politai de mare speta de hoti,fie vorba intre noi)si-s lega”victimili”si le lua intr-o lunga plimbare prin diferite cotloane care mai de care mai mizerabile si infecte,sau mergeau la vanatoare de iepuri pe camp prin toate hartoapele.Si in tot acest timp vorbea si iar vorbea,despre cat de ipocrit este unul sau altul si imediat spunea si de ”victima”sa,care mai ca plangea de necaz,si-s jura,juraminte peste juraminte ca n-o sa mai spuna ceva cat o trai,daca nu-si pierdea locul de munca si viata,caci avea obiceiul sa ia omul de la munca sa,pentru ”o lectie demonstrativa de morala crestena si natonala”dupa cum ii placea sa afirme.
Nu cerea acordul nimanui.Isi permitea sa faca ce vrea mereu,convins fiindca rudele cinstite si cu vorbele de Duh mereu la ele vor fi in stare sa-l scoata dintr-o eventuala belea.Si asa si era.Nimeni nu-i facea absolut nimic,ba chiar ajunsera sa-i recompenseze eforturile sustinute,deoarece oamenii de cand cu el nu mai scoteau nici pâs,nu mai isi piermiteau si ei o vorba neatent gandita.Se simteau mereu cu musca pe caciula,fiindca aparea din neant exact langa ei si hai la o lectie.
Asa ca orasul unde locuia cinstitul nostru cetatean era pustiu de voci,toti mergeau cu capul in pamant si se rugau sa nu dea de insasi diablo in persoana,ca de dadeau de el isi puneau mana la gura si fugeau mancand pamantul cu inima cat un purici sa nu scoata vreo vorba ce necesita vreo lectie.Mare frica starnea micutul nostru ins.Avea metode din ce in ce mai inventive ce-i facea pe concetatenii lui sa moara de frica.
Dar nu va ganditi ca acestia au stat cu mainile in san,ba deloc.I-au clocit ceva ce nu va uita multa vreme.
Venise vremea alegerilor si stimabilul isi puse in cap sa candideze.A mers din usa in usa cu vorbe frumoase ,cu rugaminti,iar oamenii se aratau foarte intrigati,dar nu conteneau de frica sa nu le faca ceva.
El a continuat cu rugamintile,ei cu asigurarile.
Uite asa a venit si ziua alegerilor si mare le-a fost mirarea parlamentarului nostru cand a iesit primar ...........
Multi suportasera chinuri de acelasi gen,incat doar foarte putini m-ai comentau ceva si aceia la o distanta considerabila de insul nostru moralist.V-ati gandi cum este cu putinta sa fie asa enervanta o prelegere?Pai ...va spun eu.Avea obiceiul sa poarte mereu cu el o pereche de catuse(luate de la cinstitul sau ginere,politai de mare speta de hoti,fie vorba intre noi)si-s lega”victimili”si le lua intr-o lunga plimbare prin diferite cotloane care mai de care mai mizerabile si infecte,sau mergeau la vanatoare de iepuri pe camp prin toate hartoapele.Si in tot acest timp vorbea si iar vorbea,despre cat de ipocrit este unul sau altul si imediat spunea si de ”victima”sa,care mai ca plangea de necaz,si-s jura,juraminte peste juraminte ca n-o sa mai spuna ceva cat o trai,daca nu-si pierdea locul de munca si viata,caci avea obiceiul sa ia omul de la munca sa,pentru ”o lectie demonstrativa de morala crestena si natonala”dupa cum ii placea sa afirme.
Nu cerea acordul nimanui.Isi permitea sa faca ce vrea mereu,convins fiindca rudele cinstite si cu vorbele de Duh mereu la ele vor fi in stare sa-l scoata dintr-o eventuala belea.Si asa si era.Nimeni nu-i facea absolut nimic,ba chiar ajunsera sa-i recompenseze eforturile sustinute,deoarece oamenii de cand cu el nu mai scoteau nici pâs,nu mai isi piermiteau si ei o vorba neatent gandita.Se simteau mereu cu musca pe caciula,fiindca aparea din neant exact langa ei si hai la o lectie.
Asa ca orasul unde locuia cinstitul nostru cetatean era pustiu de voci,toti mergeau cu capul in pamant si se rugau sa nu dea de insasi diablo in persoana,ca de dadeau de el isi puneau mana la gura si fugeau mancand pamantul cu inima cat un purici sa nu scoata vreo vorba ce necesita vreo lectie.Mare frica starnea micutul nostru ins.Avea metode din ce in ce mai inventive ce-i facea pe concetatenii lui sa moara de frica.
Dar nu va ganditi ca acestia au stat cu mainile in san,ba deloc.I-au clocit ceva ce nu va uita multa vreme.
Venise vremea alegerilor si stimabilul isi puse in cap sa candideze.A mers din usa in usa cu vorbe frumoase ,cu rugaminti,iar oamenii se aratau foarte intrigati,dar nu conteneau de frica sa nu le faca ceva.
El a continuat cu rugamintile,ei cu asigurarile.
Uite asa a venit si ziua alegerilor si mare le-a fost mirarea parlamentarului nostru cand a iesit primar ...........
sâmbătă, 10 iunie 2017
Cifre?
Port fata de cifre o dragoste eterna care nu va fi nicicand si nici gand spulberata vreodata.O sa va povestesc in cele ce urmeaza o intamplare ce apartine zonei mele de confort(fantasy caci o stie toata lumea)si din cauza aceasta ma face sa par necredibila,dar va rog mult mult de tot sa ma credeti,ceea ce va voi spune e pura realitate.
Iubesc cifrele,numerele,ecuatiile,inecuatiile,sistemele,relatiile,formulele si desigur teoremele.Pe scurt tot ce are legatura cu matematica,teroarea mea cea dintai.Pai cum sa nu fi visat eu nopti dinainte de teze mortale tot ce v-am indrugat acum cateva cuvinte?Le-am visat si tare as fi vrut sa n-o fac caci asa o sa credeti si cu mai multa convingere ca mint ori visez ori in cel mai rau caz de care va asigur ca nu-i asa,si anume ca delirez.
Cifrele sunt matematica.Matematica egal teroarea.Dar delima ce-mi macina sufletul este de ca cifre dat tocmai la istorie.Si.Istorie egal a doua mea iubire.DECI PROBLEMA DE GRADUL 1 !!!!!!!!!
Asa ca ...resemnata...ba nu...deloc resemnata m-am inarmat cu un arsenal de razboi ofensiv si m-am dus la o infruntare directa cu...
Cu?
Cu cifrele!Le-am gasit in pozitie defensiva.Nu doreau sa cedeze,o tineau una si buna ca ele nu renunta la credinta lor:Matematica.Ca ele nu-s tradatoare de patrie,popor si credinta.Si ca datoria lor este sa nu se lase invinse.
Ce le pasa lor ca eu nu suportam faptul ca ele apar si la istorie,trebuia sa ma resemnez.Asta era sigur opinia lor.Specific ca doar a lor!
Eu eram de cu totul alta parere.Eu sustineam ca-si renege originile si sa se converteasca la umanism,sa plece de la realismul ce le distrugea famiile,noua pace temporara cu radicalii.Eu n-as fi suportat un asemenea tratat si in nici un caz cu asa fel de conditii.Erau disperati pe semne,ele,numerele naturale,nobile,demne,frumoase sa suporte niste radicali abjecti,care nu aveau ce cauta acolo!
Ohh...am ajuns sa empatizez cu dusmanul!Vai de mine...
Revenind la lupta.Nimeni si pentru nimic nu ar fi cedat asa ca razboiul se dovedea distrugator pentru toti cei care participau la el.
Am inceput cu o prelegere lunga.Mai intai ei,din ea v-am insirat esentialul mai sus,asa ca mai adaug doar faptul ca superioritatea lor astfel se dovedeste fiindca istoria,umanul era dominata de real si ca noi,sunt net inferiori.
Ultimele vorbe au turnat paie pe foc.Clocoteam de manie asa ca am indrugat doar:
Aceasta profunda jicnire nu va ramane nepedepsita.Istoria nu are nevoie de voi,dar totusi de dragul persistarii va ofer unica sansa sa va renegati credintele pagane,realiste si sa va treceti la uman,credinta divina si unica absoluta.
Spunand acestea am atacat.Nu se asteptasera.Si totusi s-au mentinut foarte bine.
Castigatorul bataliiei a fost...
A fost nimeni.Cu totii aveam pierderi colosale.
Cifrele au ramas predominante in matematica si au persistat si-n istorie,dar mai putine multe fiind ucise.In locul lor aparand alte popoare care cu trecerea anilor se inmulteau si sau apareau altele precum numerele irationale si altele.
Iar eu n-am mai putut duce o noua lupta prin care sa cuceresc pamantul ocupat de ele apartinand istoriei.
Imi pare sincer rau...
Poate o sa fie un data viitoare...
Iubesc cifrele,numerele,ecuatiile,inecuatiile,sistemele,relatiile,formulele si desigur teoremele.Pe scurt tot ce are legatura cu matematica,teroarea mea cea dintai.Pai cum sa nu fi visat eu nopti dinainte de teze mortale tot ce v-am indrugat acum cateva cuvinte?Le-am visat si tare as fi vrut sa n-o fac caci asa o sa credeti si cu mai multa convingere ca mint ori visez ori in cel mai rau caz de care va asigur ca nu-i asa,si anume ca delirez.
Cifrele sunt matematica.Matematica egal teroarea.Dar delima ce-mi macina sufletul este de ca cifre dat tocmai la istorie.Si.Istorie egal a doua mea iubire.DECI PROBLEMA DE GRADUL 1 !!!!!!!!!
Asa ca ...resemnata...ba nu...deloc resemnata m-am inarmat cu un arsenal de razboi ofensiv si m-am dus la o infruntare directa cu...
Cu?
Cu cifrele!Le-am gasit in pozitie defensiva.Nu doreau sa cedeze,o tineau una si buna ca ele nu renunta la credinta lor:Matematica.Ca ele nu-s tradatoare de patrie,popor si credinta.Si ca datoria lor este sa nu se lase invinse.
Ce le pasa lor ca eu nu suportam faptul ca ele apar si la istorie,trebuia sa ma resemnez.Asta era sigur opinia lor.Specific ca doar a lor!
Eu eram de cu totul alta parere.Eu sustineam ca-si renege originile si sa se converteasca la umanism,sa plece de la realismul ce le distrugea famiile,noua pace temporara cu radicalii.Eu n-as fi suportat un asemenea tratat si in nici un caz cu asa fel de conditii.Erau disperati pe semne,ele,numerele naturale,nobile,demne,frumoase sa suporte niste radicali abjecti,care nu aveau ce cauta acolo!
Ohh...am ajuns sa empatizez cu dusmanul!Vai de mine...
Revenind la lupta.Nimeni si pentru nimic nu ar fi cedat asa ca razboiul se dovedea distrugator pentru toti cei care participau la el.
Am inceput cu o prelegere lunga.Mai intai ei,din ea v-am insirat esentialul mai sus,asa ca mai adaug doar faptul ca superioritatea lor astfel se dovedeste fiindca istoria,umanul era dominata de real si ca noi,sunt net inferiori.
Ultimele vorbe au turnat paie pe foc.Clocoteam de manie asa ca am indrugat doar:
Aceasta profunda jicnire nu va ramane nepedepsita.Istoria nu are nevoie de voi,dar totusi de dragul persistarii va ofer unica sansa sa va renegati credintele pagane,realiste si sa va treceti la uman,credinta divina si unica absoluta.
Spunand acestea am atacat.Nu se asteptasera.Si totusi s-au mentinut foarte bine.
Castigatorul bataliiei a fost...
A fost nimeni.Cu totii aveam pierderi colosale.
Cifrele au ramas predominante in matematica si au persistat si-n istorie,dar mai putine multe fiind ucise.In locul lor aparand alte popoare care cu trecerea anilor se inmulteau si sau apareau altele precum numerele irationale si altele.
Iar eu n-am mai putut duce o noua lupta prin care sa cuceresc pamantul ocupat de ele apartinand istoriei.
Imi pare sincer rau...
Poate o sa fie un data viitoare...
Asteptare
Asteptare...
Asteptare?
Cum e posibil asa ceva?
Mereu n-am avut rabdare
sa astept un rezultat
Timpul ce se scurge imi rupe inima in fasii
caci nu pot indura stationarea lui
nu pot respira pana nu aflu
acel nemernic raspuns...
Asteptare...
Ma va omora ea oare?
Sperantele-mi vor fi spulberate
arse si apoi aruncate
sa se duca si sa se tot duca
hat pe mare,sa alcatuiasca a algelor peruca?
Asteptare...
Simt ca ma sufoc
Ganduri moarte imi ucid optimistul
stiu ca vine pesimismul
Asteptare...
Stiu ca ma ucide repede
de nu vine deznodamantul
Asteptare...
atuncea timpul ramane in loc
si eu devin stana de bloc
clepsidra timpului straveche
s-a oprit tocmai in al meu perete
si inima-mi trosnete
de cate ori bate
si ora se scurge
si viata-mi fuge din mine
cautand amintiri straine
Acestea se petreceau asteptand...
Asteptand ca iluziile si nazuintele-mi sa moara
sufocate asteptand
nesuportand ideea sa moara
asteptand si chiar si ele visand
Asteptand...
totul pare negru
tot ce-i bun si vesel paleste
asteptand...
ca Soarele sa rasara iar
si asteptarea sa nu fie in zadar
Asteptand...
Si mereu asteptand..
Zile lungi de chin
urlandu-mi asteptarea
ce-mi va fi inchisoarea
prinsa in mreja viselor
ce spera sa nu fie distruse
de viforul ucigator al...
asteptarii...
Asteptare?
Cum e posibil asa ceva?
Mereu n-am avut rabdare
sa astept un rezultat
Timpul ce se scurge imi rupe inima in fasii
caci nu pot indura stationarea lui
nu pot respira pana nu aflu
acel nemernic raspuns...
Asteptare...
Ma va omora ea oare?
Sperantele-mi vor fi spulberate
arse si apoi aruncate
sa se duca si sa se tot duca
hat pe mare,sa alcatuiasca a algelor peruca?
Asteptare...
Simt ca ma sufoc
Ganduri moarte imi ucid optimistul
stiu ca vine pesimismul
Asteptare...
Stiu ca ma ucide repede
de nu vine deznodamantul
Asteptare...
atuncea timpul ramane in loc
si eu devin stana de bloc
clepsidra timpului straveche
s-a oprit tocmai in al meu perete
si inima-mi trosnete
de cate ori bate
si ora se scurge
si viata-mi fuge din mine
cautand amintiri straine
Acestea se petreceau asteptand...
Asteptand ca iluziile si nazuintele-mi sa moara
sufocate asteptand
nesuportand ideea sa moara
asteptand si chiar si ele visand
Asteptand...
totul pare negru
tot ce-i bun si vesel paleste
asteptand...
ca Soarele sa rasara iar
si asteptarea sa nu fie in zadar
Asteptand...
Si mereu asteptand..
Zile lungi de chin
urlandu-mi asteptarea
ce-mi va fi inchisoarea
prinsa in mreja viselor
ce spera sa nu fie distruse
de viforul ucigator al...
asteptarii...
Concert
In aer plutesc vapori de cantec
si cantaretii isi incalzesc glasurile
sonoritati de bas ori soprane
domina atmosfera
Sonate greieresti
ori valsuri brotacesti
ori duete de somoni
ori concerte de viori
Cerul este plin
de a muzicii vin
Dramatice descantece
si deplangeri animalice
in aer domneste
tragedii ori doine
Concertul orataniilor
e frumos ochilor
dar mai suav urechilor
Concertul la care asist
e de nedescris
e facut de celesti artisti
concertul e desprins din vise
oamenilor le este strasnic interzis
si cantaretii isi incalzesc glasurile
sonoritati de bas ori soprane
domina atmosfera
Sonate greieresti
ori valsuri brotacesti
ori duete de somoni
ori concerte de viori
Cerul este plin
de a muzicii vin
Dramatice descantece
si deplangeri animalice
in aer domneste
tragedii ori doine
Concertul orataniilor
e frumos ochilor
dar mai suav urechilor
Concertul la care asist
e de nedescris
e facut de celesti artisti
concertul e desprins din vise
oamenilor le este strasnic interzis
joi, 8 iunie 2017
N-am cu cine vorbi
Aceasta poezie este dedicata cuiva care este pus in fata unei situatii cam triste.A ramas neprotejat de vorbe caci se desparte de un prieten de conversatie si zalele de cuvinte s-au risipit.
N-am cu cine vorbi
si se mi se duce protectia
protectia solida oferite de cuvinte
cuvintele ce ma aparau si-mi strigau
nefericirea,nemultumirea sau chiar bucuria
N-am cu cine vorbi
si corzile imi amortesc
tastez de zor intruna
o clipa nu poposesc
N-am cu cine vorbi
si ma ascund de toti
imi caut prietena pierduta
ce bine ar fi sa o gasesc
sa schimbat prea mult
si n-o mai recunosc
imi pare o straina cu fata pe dos
N-am cu cine vorbi
si vorbesc cu singuratatea
as vrea sa o gasesc
si injur singuratatea
N-am cu cine vorbi
caci ne-am despartit
ea la munte ,eu la mare
toata ziua stau in picioare
Fiindca n-am cu cine vorbi
De mi-ar aparea in fata
de gatul ei m-as agata
fericita as lega-o
de mana mea...
N-am cu cine vorbi
si ma roade grija
sper sa o gasesc
prin negura timpului
Ma vei gasi,sunt sigura...
N-am cu cine vorbi
si se mi se duce protectia
protectia solida oferite de cuvinte
cuvintele ce ma aparau si-mi strigau
nefericirea,nemultumirea sau chiar bucuria
N-am cu cine vorbi
si corzile imi amortesc
tastez de zor intruna
o clipa nu poposesc
N-am cu cine vorbi
si ma ascund de toti
imi caut prietena pierduta
ce bine ar fi sa o gasesc
sa schimbat prea mult
si n-o mai recunosc
imi pare o straina cu fata pe dos
N-am cu cine vorbi
si vorbesc cu singuratatea
as vrea sa o gasesc
si injur singuratatea
N-am cu cine vorbi
caci ne-am despartit
ea la munte ,eu la mare
toata ziua stau in picioare
Fiindca n-am cu cine vorbi
De mi-ar aparea in fata
de gatul ei m-as agata
fericita as lega-o
de mana mea...
N-am cu cine vorbi
si ma roade grija
sper sa o gasesc
prin negura timpului
Ma vei gasi,sunt sigura...
Mi-e dor de ...
Mi-e dor de dulcele cant
am valurilor ce se izbesc de coasta
si de lumina Soarelui de vara
ce ocrotea intreaga plaja
Mi-e dor de iluziile mele spulberate
ce au zburat impreuna cu pasarile
care cautau o alta tara,unde iluzia
persista chiar si toamna
Mi-e dor de tine,amintire
ce m-au facut sa vars
lacrimi de safire
si acuma ma rascolesti
inima-mi parjolesti
Mi-e dor de frageda campie
a tineretii fericire
cand mi se parea totul frumos
si Soarele si Luna pe dos
cand orice visam
se implinea
si copilaria parea grea
Mi-e dor de cartea
impreuna cu care am crescut
si multe povesti am ascultat
noapte de noapte am cascat
Mi-e dor de Luna singuratica
ce ne pazea ca un parinte
asteptand resemnata sa vina
Soarele de dimineata
ce spala orice fata
Mi-e dor de zambete
ce semanau cu fragii
ce-i culegeam cu ani in urma
visand la nemurirea
aceea a bucuriei...
am valurilor ce se izbesc de coasta
si de lumina Soarelui de vara
ce ocrotea intreaga plaja
Mi-e dor de iluziile mele spulberate
ce au zburat impreuna cu pasarile
care cautau o alta tara,unde iluzia
persista chiar si toamna
Mi-e dor de tine,amintire
ce m-au facut sa vars
lacrimi de safire
si acuma ma rascolesti
inima-mi parjolesti
Mi-e dor de frageda campie
a tineretii fericire
cand mi se parea totul frumos
si Soarele si Luna pe dos
cand orice visam
se implinea
si copilaria parea grea
Mi-e dor de cartea
impreuna cu care am crescut
si multe povesti am ascultat
noapte de noapte am cascat
Mi-e dor de Luna singuratica
ce ne pazea ca un parinte
asteptand resemnata sa vina
Soarele de dimineata
ce spala orice fata
Mi-e dor de zambete
ce semanau cu fragii
ce-i culegeam cu ani in urma
visand la nemurirea
aceea a bucuriei...
Regret...
Regret ca timpul a trecut
si n-am facut pe deplin ce-am vrut
Regret ca florile furtunii
au disparut doar pentru unii
Regret ca n-am pretuit acele clipe
si le-am lasat sa se piarda printre urlete
Regret ca timpul a trecut
si n-am stiut ce era bine sa stiu
Regret ca povestea asta
s-a dus si nu se mai intoarce
Regret ca am acordat atata pretuire
celor ce ma urasc
Regret ca oferit atata dispretuire
celor ce meritau poate mai mult
Regret ca timpul a trecut
si n-am facut ce trebuia
acum ramane nostalgia
si ne vedem la anul
Regret ca am sters cu burete
am eradicat unele momente
Regret cam pretuit prea mult
blestemele si lacomia
ce o scuipau toata ziua
Regret ca timpul a trecut
si am facut ce nu trebuia
Am plecat urechea la prostii
si am ignorat fericirea...
si n-am facut pe deplin ce-am vrut
Regret ca florile furtunii
au disparut doar pentru unii
Regret ca n-am pretuit acele clipe
si le-am lasat sa se piarda printre urlete
Regret ca timpul a trecut
si n-am stiut ce era bine sa stiu
Regret ca povestea asta
s-a dus si nu se mai intoarce
Regret ca am acordat atata pretuire
celor ce ma urasc
Regret ca oferit atata dispretuire
celor ce meritau poate mai mult
Regret ca timpul a trecut
si n-am facut ce trebuia
acum ramane nostalgia
si ne vedem la anul
Regret ca am sters cu burete
am eradicat unele momente
Regret cam pretuit prea mult
blestemele si lacomia
ce o scuipau toata ziua
Regret ca timpul a trecut
si am facut ce nu trebuia
Am plecat urechea la prostii
si am ignorat fericirea...
Tradare
Tradare este mereu o deziluzie
spulberarea unei vechi sperante
ce a fost culeasa inainte de coacere
Tradarea e durerea
ce iti macina inima
si nu poti face altceva
decat sa nu mai dai rod
acelui om ce inainte te-a cules
si a uitat sa planteze la loc
acelasi fel de pom
Tradare e ceea ce simt
si multe corabii de stele
s-au inecat
velele au zburat
purtate de valuri
Norii negri de amaraciune
imi acopera chinul
multe visuri si sperante
s-au prabusit acum o secunda
Tradare si inima ma doare
caci focul ce ma mistuie
nu lasa nimic in urma
el nu curata amarul
ci doar il inteteste
precum copacii vara
cand Luna inmugureste
spulberarea unei vechi sperante
ce a fost culeasa inainte de coacere
Tradarea e durerea
ce iti macina inima
si nu poti face altceva
decat sa nu mai dai rod
acelui om ce inainte te-a cules
si a uitat sa planteze la loc
acelasi fel de pom
Tradare e ceea ce simt
si multe corabii de stele
s-au inecat
velele au zburat
purtate de valuri
Norii negri de amaraciune
imi acopera chinul
multe visuri si sperante
s-au prabusit acum o secunda
Tradare si inima ma doare
caci focul ce ma mistuie
nu lasa nimic in urma
el nu curata amarul
ci doar il inteteste
precum copacii vara
cand Luna inmugureste
miercuri, 7 iunie 2017
Nisipul timpului
Timpul este o insiruire de...
de orice vrei tu,nisipule!
De emotii sau sperante
de iluzii sau confuzii
de cuvinte imbucuratoare
sau dimpotriva cutremuratoare
Timpul e suma tutoror clipelor
pierdute in negura...
In negura?
In negura ...nisipului.
Cu bune sau cu rele
au fost clipele mele
in care am trait povesti...
Povesti?
Povesti de nisip.
Furtuni distrugatoare se pornesc intruna
si cu priviri mirate
le admiram dansul
Furtuni?Ce fel de furtuni?
Furtuni de nisip
Nisipuri miscatoare
Miresme ucigatoare
Iluzii defrisate
Sau fete spanzurate
Faradelegi la tot pasul
Pe timp il murdaresc
Si toate sunt spalate de...
De cine?
De nisip.
Nisipul timpului strabun
Priveste albul-argintiu
Deschideti inima ranita
Si lasa sa fie curata de...
De catre cine?
De nisip...
De al timpului nisip
de orice vrei tu,nisipule!
De emotii sau sperante
de iluzii sau confuzii
de cuvinte imbucuratoare
sau dimpotriva cutremuratoare
Timpul e suma tutoror clipelor
pierdute in negura...
In negura?
In negura ...nisipului.
Cu bune sau cu rele
au fost clipele mele
in care am trait povesti...
Povesti?
Povesti de nisip.
Furtuni distrugatoare se pornesc intruna
si cu priviri mirate
le admiram dansul
Furtuni?Ce fel de furtuni?
Furtuni de nisip
Nisipuri miscatoare
Miresme ucigatoare
Iluzii defrisate
Sau fete spanzurate
Faradelegi la tot pasul
Pe timp il murdaresc
Si toate sunt spalate de...
De cine?
De nisip.
Nisipul timpului strabun
Priveste albul-argintiu
Deschideti inima ranita
Si lasa sa fie curata de...
De catre cine?
De nisip...
De al timpului nisip
Luna a răsărit
Luna a rasarit
si dimineata-mi pare
a fi departe
pierduta in negura amara
a timpului nisip
Luna a rasarit
si amara imi pare viata
caci inimi multe s-au schimbat
in lacrimi umblatoare
Luna a rasarit
si dimineata cand ma scol
rad si plang deodata
si lumea-mi pare gol
Soarele a apus
si lucrurile se intuneca
precum apune fericirea
se duce intr-o secunda
Soarele a apus
si lucrurile-s murdare
odata ce apune soarele
revine agonia
Stelele au aripi noi
si machiaj profund
explozii selenare
clipe efemerere
odata cu ele
se duc si sperantele
Luna a rasarit
si totul este negru
umbre vii cutremura cerul
cu tristete Soarele priveste
sperand la o alta poveste...
si dimineata-mi pare
a fi departe
pierduta in negura amara
a timpului nisip
Luna a rasarit
si amara imi pare viata
caci inimi multe s-au schimbat
in lacrimi umblatoare
Luna a rasarit
si dimineata cand ma scol
rad si plang deodata
si lumea-mi pare gol
Soarele a apus
si lucrurile se intuneca
precum apune fericirea
se duce intr-o secunda
Soarele a apus
si lucrurile-s murdare
odata ce apune soarele
revine agonia
Stelele au aripi noi
si machiaj profund
explozii selenare
clipe efemerere
odata cu ele
se duc si sperantele
Luna a rasarit
si totul este negru
umbre vii cutremura cerul
cu tristete Soarele priveste
sperand la o alta poveste...
Plâng...
Plang caci imi amintesc
de momente pline de emotie
ce debordau de bucurie
rasete si dansuri efemere
clipele ce au plecat printre stele
Plang dupa anii ce-au trecut
dupa bucuria ludica se s-a dus
plang si lacrimile imi brazdeaza chipul
si ochi imi reflecta nisipul
nisipul ce a ajuns inima mea
dusa ce amintirea a zburat
fragmente lucide
imi reapar in ochi
si lacrimi de foc
se scurg din cei ochi
Amarul e amar
si trecatoare e fericirea
apoi ramane doar agonia
Plang si degeaba plang
caci ea nu se mai intoarce
a plecat departe
a trecut de mult de state
Plang si imi amintesc
cum era acum putin timp
inainte ca ea sa plece
si plang odata ce timpul trece
si o astept sa se intoarca
Oh tu amintire
din cauza ta ochii imi murdaresc fata
ce mai ieri suradea dimineata
Plang stiind ca Luna a rasarit
Si multe popoare s-au unit.
de momente pline de emotie
ce debordau de bucurie
rasete si dansuri efemere
clipele ce au plecat printre stele
Plang dupa anii ce-au trecut
dupa bucuria ludica se s-a dus
plang si lacrimile imi brazdeaza chipul
si ochi imi reflecta nisipul
nisipul ce a ajuns inima mea
dusa ce amintirea a zburat
fragmente lucide
imi reapar in ochi
si lacrimi de foc
se scurg din cei ochi
Amarul e amar
si trecatoare e fericirea
apoi ramane doar agonia
Plang si degeaba plang
caci ea nu se mai intoarce
a plecat departe
a trecut de mult de state
Plang si imi amintesc
cum era acum putin timp
inainte ca ea sa plece
si plang odata ce timpul trece
si o astept sa se intoarca
Oh tu amintire
din cauza ta ochii imi murdaresc fata
ce mai ieri suradea dimineata
Plang stiind ca Luna a rasarit
Si multe popoare s-au unit.
Univers
Pentru multi dintre noi universul e o infinitate
sau doar vid
dar de un lucru sunt sigura
ca el e un vis.
Mii si miliarde de lucruri infime
ce noua ni se par extraordinare
precum o stea de departe
devine orice altceva decat ceea ce este cu adevarat
Universul e un tablou divin
ce sta departe de ochii nostrii prosti
absurzi si invidiosi
Se ascunde cu strictete
de ale noatre cuvinte indraznete
Palete de culori
Nuante si lumini
Toate sunt ale universului firi
Geneza lui ne lipseste
doar el isi stie adevarata poveste
si cu toata sinceritatea
o pastreaza pentru cand vom reusi
a secretului lui firi sa descoperim
Ceea ce el reprezinta
noi n-am putea o viata sa descriem
si de aceea universul dintotdeauna a generat
mii de iluzii
Vedeti voi,acuma?De ce e e doar un vis.
Pentru ca magia lui
e de nedescris
Nori de lumini stelare
sau fiinte crepusculare
ochi selenari
ori minti razlete
Totul e universul acela
Ala din poveste...
sau doar vid
dar de un lucru sunt sigura
ca el e un vis.
Mii si miliarde de lucruri infime
ce noua ni se par extraordinare
precum o stea de departe
devine orice altceva decat ceea ce este cu adevarat
Universul e un tablou divin
ce sta departe de ochii nostrii prosti
absurzi si invidiosi
Se ascunde cu strictete
de ale noatre cuvinte indraznete
Palete de culori
Nuante si lumini
Toate sunt ale universului firi
Geneza lui ne lipseste
doar el isi stie adevarata poveste
si cu toata sinceritatea
o pastreaza pentru cand vom reusi
a secretului lui firi sa descoperim
Ceea ce el reprezinta
noi n-am putea o viata sa descriem
si de aceea universul dintotdeauna a generat
mii de iluzii
Vedeti voi,acuma?De ce e e doar un vis.
Pentru ca magia lui
e de nedescris
Nori de lumini stelare
sau fiinte crepusculare
ochi selenari
ori minti razlete
Totul e universul acela
Ala din poveste...
Final de an scolar
In asta clipa fericita
Toata lumea e innebunita
Tristetea de mult a fost abolita
Camera e ametita
De atata veselie
Asta e anomalie
Fiecare,dupa care
Se bucura ca a ajuns mai mare
Ca n-o sa lucreze la abatoare
Si ca a scapat de abecedare
Unii se bucura
Si chiuie pana departe
Ca clasa au trecut-o
Si se duc la mare
Insa unii glasul naturii
Ii cheama la un loc
Unde cu inimi speriate
Asteapta vreun premiu sau macar un breloc
Acestia cu glas pierit
Se impiedica si cad
Si altii ii ridica
Cand sunt strigati
Sunt acei premianti
Acestia din urma
Muncira pe burta
Si nopti nedormite
Asta-i adevarata tortura
De zece nu le iese
Zbiara si tipa
Unde e dreptatea?
Se ridica si striga
A plecat de mult!
Raspund ceilalti sus si tare
Degeaba multimea striga
Nu mai exista ea!
Tot anul noi am chemat-o
Si ea n-a venit
De noi nu ne-a pasat
De voi de ce i-ar pasa?
Pentru ca fartate
Am lasat in urma nopti abandonate
Si sperante noi ne-am pus
Ca vom ajunge sus
Si de un lucru sunt sigur
Ca ea va veni
Nu va lasa durerea ce acum o tip
Sa ramana durere
Toata lumea e innebunita
Tristetea de mult a fost abolita
Camera e ametita
De atata veselie
Asta e anomalie
Fiecare,dupa care
Se bucura ca a ajuns mai mare
Ca n-o sa lucreze la abatoare
Si ca a scapat de abecedare
Unii se bucura
Si chiuie pana departe
Ca clasa au trecut-o
Si se duc la mare
Insa unii glasul naturii
Ii cheama la un loc
Unde cu inimi speriate
Asteapta vreun premiu sau macar un breloc
Acestia cu glas pierit
Se impiedica si cad
Si altii ii ridica
Cand sunt strigati
Sunt acei premianti
Acestia din urma
Muncira pe burta
Si nopti nedormite
Asta-i adevarata tortura
De zece nu le iese
Zbiara si tipa
Unde e dreptatea?
Se ridica si striga
A plecat de mult!
Raspund ceilalti sus si tare
Degeaba multimea striga
Nu mai exista ea!
Tot anul noi am chemat-o
Si ea n-a venit
De noi nu ne-a pasat
De voi de ce i-ar pasa?
Pentru ca fartate
Am lasat in urma nopti abandonate
Si sperante noi ne-am pus
Ca vom ajunge sus
Si de un lucru sunt sigur
Ca ea va veni
Nu va lasa durerea ce acum o tip
Sa ramana durere
marți, 6 iunie 2017
Cine?
Aur a devenit pamantul
razele coapte ale astrului
se odihnesc fericite
pe pamantul ce ieri era catranul
Acolo unde granita dintre bine si rau
Uscat si mare
dispare,acolo o naiada
te priveste cu gelozie
parca ar vrea sa-mi fure aurului campie
Numai un copac sihastru
Priveste cu drag
Lupta dintre safir si aur
el se -ntreaba preocupat
cine il va stapani
Zi de zi si nopti de-a Luna
marea inunda plaja
si atuncea se intreaba intruna:
Cine ii va fi casa?
Dar de fiecare data
marea se retragea speriata
caci fiul Soarelui,nisipul
Facuse pactul cu timpul
Si cu nalba Luna,
Marea sa se retraga
de fiecare data.
La acest joc nebun
privesc cu uimire
norii ce se plimba
de-a lungul marii
si fara de jena strabate uscatul
Lor nu le e frica
de deznodamant
caci oricare ar fi
Ei tot acolo sus sant.
Apoi...
Apoi se lasa noaptea
si marea inceteaza a mai ataca
incat aurul solar deveni selenar
Si copacul...
Eu nu putea sa doarma
pentru prima data in viata
nu stia ce-l asteapta
Ce se va intampla?
razele coapte ale astrului
se odihnesc fericite
pe pamantul ce ieri era catranul
Acolo unde granita dintre bine si rau
Uscat si mare
dispare,acolo o naiada
te priveste cu gelozie
parca ar vrea sa-mi fure aurului campie
Numai un copac sihastru
Priveste cu drag
Lupta dintre safir si aur
el se -ntreaba preocupat
cine il va stapani
Zi de zi si nopti de-a Luna
marea inunda plaja
si atuncea se intreaba intruna:
Cine ii va fi casa?
Dar de fiecare data
marea se retragea speriata
caci fiul Soarelui,nisipul
Facuse pactul cu timpul
Si cu nalba Luna,
Marea sa se retraga
de fiecare data.
La acest joc nebun
privesc cu uimire
norii ce se plimba
de-a lungul marii
si fara de jena strabate uscatul
Lor nu le e frica
de deznodamant
caci oricare ar fi
Ei tot acolo sus sant.
Apoi...
Apoi se lasa noaptea
si marea inceteaza a mai ataca
incat aurul solar deveni selenar
Si copacul...
Eu nu putea sa doarma
pentru prima data in viata
nu stia ce-l asteapta
Ce se va intampla?
Expeditie(Partea III)
Sa ma las condusa de inima sau de ratiune?Banii si un loc de munca stabil ori sa-mi petrec restul zilelor intr-un loc impreuna cu Nicolas?Dar el nu mai e el.A innebunit,Margaret!Poate sa te omoare oricand!Da,dar n-ar face-o!Ma recunoscut,mi-a strigat numele si mi-a vorbit.Dar de atatia ani m-a uitat,iubirea lui fata de mine s-a dus din moment ce ma goneste.Dar aminteste-ti ,Margaret vorbele lui”Nu vreau sa ma vezi asa!”Il doare starea in care a ajuns?Sau e plecat definitiv cu capul?si vocea ii suna asa ragusita,dar puternica si inteligenta.Cand a vorbit nu parea asa nebun.Ohh si cat il iubesc...macar de as sti daca mai simte ceva pentru mine.
Acum trebuie sa-mi hotarasc,daca raman sa aflu ceva iminent sau plec si-mi traiesc multa vreme viata,intr-o lume fara pericole si plina de regrete?
Dar nici una din cele doua variante nu-i suradea,inima ii dicta ceva vag,iar ratiunea ceva precis,dar prea anost pentru inima ei de rebela.
Mereu fusese o rebela.Isi dorise sa se casatoreasca cu Nicolas,desi era saraca si el doar un locotenent.Macar era frumoasa si de aceea o luase printr-un noroc aproape chior generalul.Cumva aflase ca vorbea inca cu Nicolas.Dar nu spusese nimic,il trimisese la moarte.Ea nu stiuse nimic,pana intr-o zi cand disperat generalul dorise sa se sinucide si-si marturisise pacatele,depanase totul,chiar si cum mituise marinarii si unde il lasasera.Furioasa isi chema fratele,care tocmai se casatorise si se mutase in zona.Acesta venise intr-un suflet si se duse sa il provoace la duel pe general.Nu avusese cu cine.Ajunsese prea tarziu.Ii lasase toata averea ei ca intr-un fel sa-si spele pacatele.Ciudat,dar asta o infuriase cel mai mult.Cum putuse sa fie asa crud si sa creada ca banii,pe care ea si-ii dorise toata viata,ar fi putut curata moartea unui om pe care il iubea si ani de nefericire.
Desi fusese sotia unui general ,din incapanatare si dorinta de a fi libera se angajase ca guvernanta desi ura ceea ce facea.Maurice o iubise in nebunia si egoismul sau.
Impreuna cu fratele sau au plecat sa-l caute.Il visase nopti in sir si tare ii fuse teama ca el putea fi mort.Nimeni nu stiuse de zbuciumul inimii mei.Nimeni.Nici macar fratele sau mult iubit.Iar acum acesta ii cerea sa plece.
Si ar fi putut foarte bine face asta.Ar fi putut demisiona si trai regeste,dar singura si trista.Caci n-ar mai fi putut iubi niciodata.
Asadar alesese.Stia din momentul in care alesese ca se putea sa regrete,dar mai stia ca trebuie sa riste pentru fericire.
”Raman!Te astept sa vii aici peste 6 luni,daca oi mai fi in viata!”spunand asta se intoarse si pleca inspre padure cu parul siroindu-i pe spate.
Tanarul sau frate nu avuse nici un cuvant de spus.Se imbarca si pleca.
Acum trebuie sa-mi hotarasc,daca raman sa aflu ceva iminent sau plec si-mi traiesc multa vreme viata,intr-o lume fara pericole si plina de regrete?
Dar nici una din cele doua variante nu-i suradea,inima ii dicta ceva vag,iar ratiunea ceva precis,dar prea anost pentru inima ei de rebela.
Mereu fusese o rebela.Isi dorise sa se casatoreasca cu Nicolas,desi era saraca si el doar un locotenent.Macar era frumoasa si de aceea o luase printr-un noroc aproape chior generalul.Cumva aflase ca vorbea inca cu Nicolas.Dar nu spusese nimic,il trimisese la moarte.Ea nu stiuse nimic,pana intr-o zi cand disperat generalul dorise sa se sinucide si-si marturisise pacatele,depanase totul,chiar si cum mituise marinarii si unde il lasasera.Furioasa isi chema fratele,care tocmai se casatorise si se mutase in zona.Acesta venise intr-un suflet si se duse sa il provoace la duel pe general.Nu avusese cu cine.Ajunsese prea tarziu.Ii lasase toata averea ei ca intr-un fel sa-si spele pacatele.Ciudat,dar asta o infuriase cel mai mult.Cum putuse sa fie asa crud si sa creada ca banii,pe care ea si-ii dorise toata viata,ar fi putut curata moartea unui om pe care il iubea si ani de nefericire.
Desi fusese sotia unui general ,din incapanatare si dorinta de a fi libera se angajase ca guvernanta desi ura ceea ce facea.Maurice o iubise in nebunia si egoismul sau.
Impreuna cu fratele sau au plecat sa-l caute.Il visase nopti in sir si tare ii fuse teama ca el putea fi mort.Nimeni nu stiuse de zbuciumul inimii mei.Nimeni.Nici macar fratele sau mult iubit.Iar acum acesta ii cerea sa plece.
Si ar fi putut foarte bine face asta.Ar fi putut demisiona si trai regeste,dar singura si trista.Caci n-ar mai fi putut iubi niciodata.
Asadar alesese.Stia din momentul in care alesese ca se putea sa regrete,dar mai stia ca trebuie sa riste pentru fericire.
”Raman!Te astept sa vii aici peste 6 luni,daca oi mai fi in viata!”spunand asta se intoarse si pleca inspre padure cu parul siroindu-i pe spate.
Tanarul sau frate nu avuse nici un cuvant de spus.Se imbarca si pleca.
Luna
Imi fata ochilor imi apare o mare de verdeata
Doi ochi de stele
ma privesc cu duiosie
unul e soarele
cel verde,reflectat de a vietii campie
altul e firava Luna
ce pandeste cu invidie
divinizarea soarelui fata de noua iubire
Campia mult iubita
este despica
de un lau de lava
ape cristaline,reci
precum zmeii din povesti
raul curge
de jos in sus
si tuturor le pare logic
ca asa sa fie viata
in lumea fantasmelor veche
druizii de-ar vedea
cred ca s-ar bucura
ca atatia copaci
sunt adorati
Dar cum asa?
ma intreb oare
Luna va permite a soarelui iubire
sau va pune la cale o noua razvratire?
Dar biata Luna
obosita,singuratica
isi aruncase privirea pe un copac vrajit
si pe loc focul stins din ea
se reaprinse
pentru,pentru copacul de clestar
ce mult il pretui...
Doi ochi de stele
ma privesc cu duiosie
unul e soarele
cel verde,reflectat de a vietii campie
altul e firava Luna
ce pandeste cu invidie
divinizarea soarelui fata de noua iubire
Campia mult iubita
este despica
de un lau de lava
ape cristaline,reci
precum zmeii din povesti
raul curge
de jos in sus
si tuturor le pare logic
ca asa sa fie viata
in lumea fantasmelor veche
druizii de-ar vedea
cred ca s-ar bucura
ca atatia copaci
sunt adorati
Dar cum asa?
ma intreb oare
Luna va permite a soarelui iubire
sau va pune la cale o noua razvratire?
Dar biata Luna
obosita,singuratica
isi aruncase privirea pe un copac vrajit
si pe loc focul stins din ea
se reaprinse
pentru,pentru copacul de clestar
ce mult il pretui...
luni, 5 iunie 2017
Cuvinte
Cuvintele sunt imagini,
orice obiect,orice fiinta,orice emotie
orice sentiment,orice clipa
este un cuvant
cuvintele ma definesc pe mine,
cuvintele ma urasc atunci cand
nu le folosesc cu secole
si plang si plang
Cuvintele sunt miresme,
miresmele sunt cuvinte
Iluzii risipite,
sau lacrimi uscate
Lacrimi de dor
sau lacrimi de ura,
a firavelor valuri
a cuvintelor cultura
orice obiect,orice fiinta,orice emotie
orice sentiment,orice clipa
este un cuvant
cuvintele ma definesc pe mine,
cuvintele ma urasc atunci cand
nu le folosesc cu secole
si plang si plang
Cuvintele sunt miresme,
miresmele sunt cuvinte
Iluzii risipite,
sau lacrimi uscate
Lacrimi de dor
sau lacrimi de ura,
a firavelor valuri
a cuvintelor cultura
Lupta seculara
Lacul de gheata...
E atat de feric
Cerul e senin
Parca ar zambi
Cand...
Cand deodata
Cerul ia foc
Lava se risipeste pe a lacului oglinzi
Totul fierbe
Desi daca as intinde mana
As observa ca nu s-a schimbat nimic
Dar totusi,totul e asa diferit
Pe mal
Nu s-a schimbat nimic
Albul e alb
Iar in mijloc
Se duce o lupta
Intre raceala din jur
Si focul din cer
Focul norilor bruscati de ...
Brazi sunt martori
Si nu-s deranjati
De lupta cea cruda
Ce are loc in fata lor
Ei privesc flegmatic
Lupta odioasa
Si de fel nu le pasa
De ce le-ar pasa?
Nu e tarmul lor
Focul si inghetul
De mult se intrec
Dar niciunul nu invinse
Pana atunci...
Atunci de ce ar interveni,
In lupta milenara
Cand stiau prea bine
Ca lupta toata tara?
E atat de feric
Cerul e senin
Parca ar zambi
Cand...
Cand deodata
Cerul ia foc
Lava se risipeste pe a lacului oglinzi
Totul fierbe
Desi daca as intinde mana
As observa ca nu s-a schimbat nimic
Dar totusi,totul e asa diferit
Pe mal
Nu s-a schimbat nimic
Albul e alb
Iar in mijloc
Se duce o lupta
Intre raceala din jur
Si focul din cer
Focul norilor bruscati de ...
Brazi sunt martori
Si nu-s deranjati
De lupta cea cruda
Ce are loc in fata lor
Ei privesc flegmatic
Lupta odioasa
Si de fel nu le pasa
De ce le-ar pasa?
Nu e tarmul lor
Focul si inghetul
De mult se intrec
Dar niciunul nu invinse
Pana atunci...
Atunci de ce ar interveni,
In lupta milenara
Cand stiau prea bine
Ca lupta toata tara?
Domneste schimbarea
Totul a devenit peste noapte alb
Lumina s-a imputinat
Si casele sunt albe
Copacii s-au impodobit
Cu haine rare,scumpe
Si desigur... albe
Cerul ce mai ieri era senin
Acum spumega de furie
Violetul brutal a dominat
Albastrul diafan
Ochii salbatici ai muntilor
Privesc acest crud joc
Dar sunt prea indiferenti
La schimbarile ce au loc
Palcuri sihastre tresar
Cand ploaia de zapada
Se asterne peste ei
Dar nu spun nimica
Le place ce se intampla
Totul e schimbat
Jocul fulgilor te uluieste
Si nu cutezi a te plange
De frig sau albul sange
Caci frumosul e
Frumos...
Norii se reped
In intrecerea nebuna
Cine o ajunge primul
I se ofera cununa?
Si casele sunt albe
Copacii s-au impodobit
Cu haine rare,scumpe
Si desigur... albe
Cerul ce mai ieri era senin
Acum spumega de furie
Violetul brutal a dominat
Albastrul diafan
Ochii salbatici ai muntilor
Privesc acest crud joc
Dar sunt prea indiferenti
La schimbarile ce au loc
Palcuri sihastre tresar
Cand ploaia de zapada
Se asterne peste ei
Dar nu spun nimica
Le place ce se intampla
Totul e schimbat
Jocul fulgilor te uluieste
Si nu cutezi a te plange
De frig sau albul sange
Caci frumosul e
Frumos...
Norii se reped
In intrecerea nebuna
Cine o ajunge primul
I se ofera cununa?
Doina?
Am fost acum ceva vreme la munte si acolo am dat peste un cioban batran si cu un glas atat de melodios si trist incat si lucrurile amuzante iti starneau lacrimi amare.Omul canta ceea ce stia mai bine si anume cantece triste.Imi fuse cantata o doina,nu pot spune a cui,nu pot decat sa o copiez ca sa puteti si voi observa tristetea ce razbate dinspre ea,combinata cu un asemenea glas incat si muntii plangeau cu lacrimi de zapada:
L-am intrebat in consecinta cum se numeste:
”Cum?Nu ti-ai dat seama,copila?”
Am dat din cap in semn ca nu.
”E doina,copila!Cantecul tanarului ficior plecat departe,de langa mandra sa si plaiurile sale.E cantecul tineretii mele,copila!Eu nu stiu a canta altceva,desi ciobanii ar trebui sa fie veseli,eu-s trist si singur din cauza placerii mele de a le canta muntilor,nu oamenilor”
”Si atunci de ce mi-a cantat mie?”rostii cu glas surghiunit,ce parca nu-mi apartinea.
”Fiindca copila,tu esti diferita.Poate ca nu stii sa canti,poate ca nu stiiai ce e aia doina,dar stiu undeva inauntrul sufletului meu ca tu esti speciala,foarte.Si peste ani vorbele mele se vor dovedi adevarate”
N-am uitat niciodata vorbele batranului.In clipele de cumpana.
Poate ca a avut dreptate.
Acest text este o fictiune,iar doina este redata integral.
Doină, doină, cânt de jale, Când te-aud din depărtare -Peste Dunăre, la mare, Stânga pieptului mă doareCă vii, doină, prea năvalnic, Doină, doină, cântec jalnic... Doină, doină din caval, Mi te poartă val cu valApe limpezi de izvoarePân' la Dunăre şi mare;Maică dragă-mi eşti tu mie, Doină, cânt de voinicie... Doină, doină, cânt român, Nu te duce la străin! , Că nu te ştie cânta, Nici te ştie îngâna, Nu te ştie asculta, Doină, doină, draga mea... Doină, doină, cânt de dorN-aştepta până ce mor!... Lasă-mă să te doinescCâte zile mai trăiesc!... Prea târziu dacă-i veniN-ai din mine ce găsi... Nici cavalu' de doinit, Nici flăcău de hăulit... Şi nici fluier de cântatNumai jale şi oftat...Nu stiusem la acel moment ce canta batranul,habar n-aveam,dar asta nu m-a impiedicat sa plang de jale.Fiindca brusc mi se facuse dor de ceva anume,desi nu stiam de ce.Cantecul avea menirea sa ma faca sa plang.
L-am intrebat in consecinta cum se numeste:
”Cum?Nu ti-ai dat seama,copila?”
Am dat din cap in semn ca nu.
”E doina,copila!Cantecul tanarului ficior plecat departe,de langa mandra sa si plaiurile sale.E cantecul tineretii mele,copila!Eu nu stiu a canta altceva,desi ciobanii ar trebui sa fie veseli,eu-s trist si singur din cauza placerii mele de a le canta muntilor,nu oamenilor”
”Si atunci de ce mi-a cantat mie?”rostii cu glas surghiunit,ce parca nu-mi apartinea.
”Fiindca copila,tu esti diferita.Poate ca nu stii sa canti,poate ca nu stiiai ce e aia doina,dar stiu undeva inauntrul sufletului meu ca tu esti speciala,foarte.Si peste ani vorbele mele se vor dovedi adevarate”
N-am uitat niciodata vorbele batranului.In clipele de cumpana.
Poate ca a avut dreptate.
Acest text este o fictiune,iar doina este redata integral.
Armonie
Totul in jurul meu e armonie
In stanga
In dreapta
Sus
Jos
Oriunde intorc privirea
Gasesc o limpezime
Ce razbate pana la mine
Armonie,armonie...
Liniste si pace in culori
In mirosuri de cioare
In zbor de zburatoare
Ori in cantece de vioare
Triluri de greieri
Descantece mierlesti
Ori doine bufnitesti
Lin e cantecul de bucurie
A pasarilor armonie.
Sus ori jos
Dreapta ori stanga
Farmecul de vara
Te incanta intr-o secunda.
In stanga
In dreapta
Sus
Jos
Oriunde intorc privirea
Gasesc o limpezime
Ce razbate pana la mine
Armonie,armonie...
Liniste si pace in culori
In mirosuri de cioare
In zbor de zburatoare
Ori in cantece de vioare
Triluri de greieri
Descantece mierlesti
Ori doine bufnitesti
Lin e cantecul de bucurie
A pasarilor armonie.
Sus ori jos
Dreapta ori stanga
Farmecul de vara
Te incanta intr-o secunda.
Dreptate
Trei crai de la apus
Dupa Stea s-au dus
Si au poposit
Caii au priponit
Steau ce ei o cautau
Mare fata de imparat era
Toata ziua urata era
Si noaptea
Te trezeai din somn s-o vezi
Chipu-i sa-i veghezi
N-o sa-ti vina sa crezi
Cat de frumoasa e fata asta din povesti
In drumul lor nestramutat
Au dat peste un ogar
Ce striga-ngura mare
Cat e de frumoasa Steaua de Mare
Fata Imparatului de Est
Dusmanul Imparatului de Vest
Pe ogar l-au legat
Si in fantana l-au aruncat
Ca de acolo sa cante
A lumii lui nefericire
Apoi dadura peste un iepuras
Ce facea pe sol supus
Pentru a Imparatului dusman
Pe loc in saltara
Si repede il legara
Si friptura il facura
Asa au colindat cei trei calai imparatia
Si orice creatura de le starnea mania
Pe loc de petrecanie ii facea
Pentru a fi pe plac a lor imparat
Multi murira de mana lor
Dar nimeni cu cuteza
Sa aduca invinuire
De frica imparatului diliu
Dar intr-o zi de mare bucurie
Un tanar vulpoi se arata dornic
De a indrepta o neindreptatire
Se duse la imparat
Si indata ii cernu
A slujitorilor fapte
Imparatului ii fura de necrezut
Il condamna la moarte
Si atunci tutor le fu clar
Cat de avar
Si rau la suflet
E a lor imparat
Si cei trei soli
Pe petrecere se pusera
Cuvinte lor sus ajunsera
Si hat ce veselie
Pana cand
Crai imparatului de Est
Dadura peste ei
Si drop ii facura
Dupa Stea s-au dus
Si au poposit
Caii au priponit
Steau ce ei o cautau
Mare fata de imparat era
Toata ziua urata era
Si noaptea
Te trezeai din somn s-o vezi
Chipu-i sa-i veghezi
N-o sa-ti vina sa crezi
Cat de frumoasa e fata asta din povesti
In drumul lor nestramutat
Au dat peste un ogar
Ce striga-ngura mare
Cat e de frumoasa Steaua de Mare
Fata Imparatului de Est
Dusmanul Imparatului de Vest
Pe ogar l-au legat
Si in fantana l-au aruncat
Ca de acolo sa cante
A lumii lui nefericire
Apoi dadura peste un iepuras
Ce facea pe sol supus
Pentru a Imparatului dusman
Pe loc in saltara
Si repede il legara
Si friptura il facura
Asa au colindat cei trei calai imparatia
Si orice creatura de le starnea mania
Pe loc de petrecanie ii facea
Pentru a fi pe plac a lor imparat
Multi murira de mana lor
Dar nimeni cu cuteza
Sa aduca invinuire
De frica imparatului diliu
Dar intr-o zi de mare bucurie
Un tanar vulpoi se arata dornic
De a indrepta o neindreptatire
Se duse la imparat
Si indata ii cernu
A slujitorilor fapte
Imparatului ii fura de necrezut
Il condamna la moarte
Si atunci tutor le fu clar
Cat de avar
Si rau la suflet
E a lor imparat
Si cei trei soli
Pe petrecere se pusera
Cuvinte lor sus ajunsera
Si hat ce veselie
Pana cand
Crai imparatului de Est
Dadura peste ei
Si drop ii facura
duminică, 4 iunie 2017
O expeditie(Partea II)
De ce nu vii?Unde esti?De ce nu vii?De ce?Te astept..hai vino.Vino!Haide!
Innebunise de tot saracul!Imi parea rau de el...
Zile insir facea la fel,pana adormea epuizat.Cateodata i se parea ca venea pe insula iubita-ii Margaret si fugea,si o gonea si isi plangea de mila.
Intr-o zi...
Intr-o zi trecu pe langa insula o corabie.Cand o vazu incepu a urla :”Pleaca!Pleaca!Nu vreau sa ma vezi asa!”
Oamenii crezand ca ii striga se grabira sa ancoreze si se repezira spre el,dornici sa ofere putin ajutor.Dar oare s-ar fi asteptat la asa o reactie?
In mod cert nu.El a inceput sa alerge spre ei,urland si lovind aerul.Speriati de moarte au tulit-o pe corabie si cu repeziciune au ridicat ancora.
Numai o femeie si un barbat si-au pastrat calmul.Au asteptat sosirea nebunului masiv cu mult prea mult calm.Eu nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez.Sa fug sau sa astept deznodamantul povestii asteia?
Am ales sa astept.
Barbatul ,care era impreuna cu emotionata,dar calma femeia ,s-a interpus pentru orice eventualitate intre ea si nebun.Cand acesta a ajuns la doar cativa pasi de cei doi,barbatul chel a lasat-o pe femeie sa vorbeasca cu tanarul acela care iti starnea si groza si compasiune.
”Nicolas?Nicolas,ma recunosti?”
Ramasese ca fulgerat.Se vedea clar lupta sa interioara.
Recunosc vocea asta...Dar de unde e?De unde am luat-o?Cu multa vreme in urma am auzit-o pentru ultima oare...unde?unde?unde?
Deodata rosti un singur cuvant ce arata tulburul lui interior,dragoste,bucurie apoi furie si grija.
”Margaret?”
”Da,Nicolas.Eu sunt”
”Pleaca,Margaret!Pleaca!Nu vreau sa ma vezi asa!”
Spunand asta le intoarse spatele si o lua la fuga spre padure.
Femeia aceia,Margaret ramase o clipa cuprinsa de soc,dar apoi alerga dupa el cu parul in vant si carand enorma rochie.
Dar ii pierdu urma repede.Nu putuse tine nici jumatate din drumul de la plaja la padure.Se oprise obosita.Constienta ca rochia o incetinea incepu cu greu a o rupe.Cand...
”Margaret!”striga cheliosul.”Trebuie sa plecam,daca nu vrem sa ramanem aici pentru restul zilelor impreuna cu un nebun!”
Margaret izbucni in lacrimi amare.De neputinta,iubire si disperare.
Ce ar trebui sa fac?Sa raman aici sa-mi petrec viata alaturi de iubitul meu,Nicolas ori sa plec acasa si sa am grija de copii razgaiati ai familiei Horgon?
Innebunise de tot saracul!Imi parea rau de el...
Zile insir facea la fel,pana adormea epuizat.Cateodata i se parea ca venea pe insula iubita-ii Margaret si fugea,si o gonea si isi plangea de mila.
Intr-o zi...
Intr-o zi trecu pe langa insula o corabie.Cand o vazu incepu a urla :”Pleaca!Pleaca!Nu vreau sa ma vezi asa!”
Oamenii crezand ca ii striga se grabira sa ancoreze si se repezira spre el,dornici sa ofere putin ajutor.Dar oare s-ar fi asteptat la asa o reactie?
In mod cert nu.El a inceput sa alerge spre ei,urland si lovind aerul.Speriati de moarte au tulit-o pe corabie si cu repeziciune au ridicat ancora.
Numai o femeie si un barbat si-au pastrat calmul.Au asteptat sosirea nebunului masiv cu mult prea mult calm.Eu nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez.Sa fug sau sa astept deznodamantul povestii asteia?
Am ales sa astept.
Barbatul ,care era impreuna cu emotionata,dar calma femeia ,s-a interpus pentru orice eventualitate intre ea si nebun.Cand acesta a ajuns la doar cativa pasi de cei doi,barbatul chel a lasat-o pe femeie sa vorbeasca cu tanarul acela care iti starnea si groza si compasiune.
”Nicolas?Nicolas,ma recunosti?”
Ramasese ca fulgerat.Se vedea clar lupta sa interioara.
Recunosc vocea asta...Dar de unde e?De unde am luat-o?Cu multa vreme in urma am auzit-o pentru ultima oare...unde?unde?unde?
Deodata rosti un singur cuvant ce arata tulburul lui interior,dragoste,bucurie apoi furie si grija.
”Margaret?”
”Da,Nicolas.Eu sunt”
”Pleaca,Margaret!Pleaca!Nu vreau sa ma vezi asa!”
Spunand asta le intoarse spatele si o lua la fuga spre padure.
Femeia aceia,Margaret ramase o clipa cuprinsa de soc,dar apoi alerga dupa el cu parul in vant si carand enorma rochie.
Dar ii pierdu urma repede.Nu putuse tine nici jumatate din drumul de la plaja la padure.Se oprise obosita.Constienta ca rochia o incetinea incepu cu greu a o rupe.Cand...
”Margaret!”striga cheliosul.”Trebuie sa plecam,daca nu vrem sa ramanem aici pentru restul zilelor impreuna cu un nebun!”
Margaret izbucni in lacrimi amare.De neputinta,iubire si disperare.
Ce ar trebui sa fac?Sa raman aici sa-mi petrec viata alaturi de iubitul meu,Nicolas ori sa plec acasa si sa am grija de copii razgaiati ai familiei Horgon?
O expeditie (Partea I)
Am plecat in acea expeditie cu sufletul impacat desi,desi stiam ca n-o sa ma mai intorc niciodata.Avea natura sa-mi aduca pierirea si totusi n-am ezitat sa o accept.Poate ca inauntrul meu stiam ca asa e cel mai bine pentru toti.Margaret...Margaret...ea va suferi poate un an,poate ca doi,dar va uita.Trebuie sa faca asta pentru mine.Generalul si-a dat seama cumva,dar crede ca eu nu stiu fiindca am primit expeditia cu draga inima.Am facut-o pentru Margaret,pentru binele ei...si ea nu-mi va multumi inveci.
Am plecat intr-o noapte furtunoasa,as fi putut pleca dimineata la amiaza,dar ar fi trebuit sa-i suport privirea acuzatoare si n-as fi putut face asta...nu.Am urcat in corabie si dus am fost.Urma sa ajung pe-o insula in Pacific,nu stiu care...fiindca nu mi-a pasat.Daca urma sa mor ce mai conta unde,ca oricum n-ar fi stiut nimeni in afara de dusmanul meu...de dusmanul ei...al nostru.
Ohh Margaret...mi-e dor de tine,Margaret!Atat...atat de dor.Si n-o sa te mai vad nicicand...
Pe la jumatatea drumului camarazii mei s-au rasculat impotriva capitanului lor adica eu.Au fost mituiti de Maurice,nu le pot pica,banuiesc ca as fi facut la fel.Totusi atunci m-a durut,chiar foarte tare.Nici unul nu mi-a tinut partea deci nici unul nu-mi era devotat.Mi-ar fi placut poate sa mor langa un prieten,nu singur si trist.
M-au legat fedeles si m-au lasat pe-o insula,nu conta care.Intuisem asta.Si acolo am ramas pana azi.
Iar acum stau si-mi scriu scurta si trista-mi poveste pe-o ultima bucata de hartie si o voi lasa aici sau poate o sa o arunc in mare ca Robinson Crusoe.
Dupa ce am ajuns aici,am incerc sa ma lupt cu singuratatea si lipsurile.In mod ciudat n-am acceptat sa mor asa fara efort.Am facut un foc si am prins o pasare.Asa am facut 6 luni sau cel putin atat cred ca a trecut,dar s-ar putea ca la fel de bine sa fi trecut 6 saptamani,6 zile sau 6 ore fiindca omul cand se plictiseste i se pare ca trece timpul foarte greu.
Incet-incet am slabit si am renuntat sa ma mai lupt.Iar acum o astept.
Sper sa vina cat mai repede...
”Cine?Margaret?”
Poate ca va lua chipul lui Margaret,dar nu va fi niciodata ea.Nu,nu pe Margaret ci pe Moarte.Stiu ca e aici,stiu...
Am plecat intr-o noapte furtunoasa,as fi putut pleca dimineata la amiaza,dar ar fi trebuit sa-i suport privirea acuzatoare si n-as fi putut face asta...nu.Am urcat in corabie si dus am fost.Urma sa ajung pe-o insula in Pacific,nu stiu care...fiindca nu mi-a pasat.Daca urma sa mor ce mai conta unde,ca oricum n-ar fi stiut nimeni in afara de dusmanul meu...de dusmanul ei...al nostru.
Ohh Margaret...mi-e dor de tine,Margaret!Atat...atat de dor.Si n-o sa te mai vad nicicand...
Pe la jumatatea drumului camarazii mei s-au rasculat impotriva capitanului lor adica eu.Au fost mituiti de Maurice,nu le pot pica,banuiesc ca as fi facut la fel.Totusi atunci m-a durut,chiar foarte tare.Nici unul nu mi-a tinut partea deci nici unul nu-mi era devotat.Mi-ar fi placut poate sa mor langa un prieten,nu singur si trist.
M-au legat fedeles si m-au lasat pe-o insula,nu conta care.Intuisem asta.Si acolo am ramas pana azi.
Iar acum stau si-mi scriu scurta si trista-mi poveste pe-o ultima bucata de hartie si o voi lasa aici sau poate o sa o arunc in mare ca Robinson Crusoe.
Dupa ce am ajuns aici,am incerc sa ma lupt cu singuratatea si lipsurile.In mod ciudat n-am acceptat sa mor asa fara efort.Am facut un foc si am prins o pasare.Asa am facut 6 luni sau cel putin atat cred ca a trecut,dar s-ar putea ca la fel de bine sa fi trecut 6 saptamani,6 zile sau 6 ore fiindca omul cand se plictiseste i se pare ca trece timpul foarte greu.
Incet-incet am slabit si am renuntat sa ma mai lupt.Iar acum o astept.
Sper sa vina cat mai repede...
”Cine?Margaret?”
Poate ca va lua chipul lui Margaret,dar nu va fi niciodata ea.Nu,nu pe Margaret ci pe Moarte.Stiu ca e aici,stiu...
sâmbătă, 3 iunie 2017
Am prins aripi
Saream pe langa un ulm
Odata de mult
Si nimeni n-a observat cand am decolat
Brusc aripi mi-au crescut
Si am inceput sa zbor
Precum papucul calator
Si intr-o zi nenorocita
Pe-o vreme aspra prevestita
Am incalecat,
Un copac...
Si tare suparat se arata
Cum se putea sa-l fi deranjat?!
Mahnita,ratacita
Am inceput sa plang
Pana cand
Ul mul inceta a ma bodogani
Si calm ma intreba de unde vinii
Ii povesti totul
Si brusc incepu a rade
Apoi a plange cu zambetul pe buze
Caci ma regasi
Cu ani in urma plecasesi
De sub aripa sa
Si tare se mahnise cand eu nu mai erai
Plansese rau saracu
Si tare ii fuse dor
Incat de bucurie aproape ca ma purta in zbor
Ma depuse si ma imbratisa
Si ma ameninta ca de voi mai pleca va muri.
Nesapasare si dependenta
Nesapasare si dependenta
Nepasarea oamenilor fata de naturaDependenta naturii fata de noi
Noi distrugem tot ce natura detine
Iar ea se plange si se tanguie
Si iarasi revine...
Nesapasarea noastra o decimeaza
Dar nu are puterea de a se ridica si protesta
Noi cream munti de gunoaie
Iar ea trimite solii de pace,
Sperand sa convinga
Omenirea sa se abtina
Darrevino-ti lume
Caci vei fi ingropata
Iar natura epuizata
Se va uita disperata
Asteptand un ajutor
Care nu e bun alergator
Bunatatea si rabdarea sa
Va surveni tot cu moartea sa.
Buburuze
Buburuze,buburuze,
Orice fapt o să te amuze.
Niciodată n-o să te acuze,
Fiindcă sunt buburuze.
Buburuze,meduze,Sunt excelente călăuze.
Toată ziua se plimbă,
Lumea colindă,
Dar niciodată nu-s confuze,
Deoarece-s buburuze.
Buburuze cu minți ascuțite,
Piulițe ruginite.
Astă,a noastră Buburuză,
Nu acceptă orice bluză.
Aripioarele plăpânde,
Ea iși deschide
Și se aventurează
Lumea s-o cunoască,
Cât e de vitează,
Cine oare de cât Buburuza noastră!?
Buburuzele se grupează in bande
Și-s tare delicvente,
Când orașele sunt în bezne-afundate,
Ele sunt prezente...
Veșnic zglobii,
Roșii trandafirii,
Cu puncte negru-arămii,
Zburând printre iasomii...
Orice fapt o să te amuze.
Niciodată n-o să te acuze,
Fiindcă sunt buburuze.
Buburuze,meduze,Sunt excelente călăuze.
Toată ziua se plimbă,
Lumea colindă,
Dar niciodată nu-s confuze,
Deoarece-s buburuze.
Buburuze cu minți ascuțite,
Piulițe ruginite.
Astă,a noastră Buburuză,
Nu acceptă orice bluză.
Aripioarele plăpânde,
Ea iși deschide
Și se aventurează
Lumea s-o cunoască,
Cât e de vitează,
Cine oare de cât Buburuza noastră!?
Buburuzele se grupează in bande
Și-s tare delicvente,
Când orașele sunt în bezne-afundate,
Ele sunt prezente...
Veșnic zglobii,
Roșii trandafirii,
Cu puncte negru-arămii,
Zburând printre iasomii...
by Mentasy
Demon...
Am fost mereu o ființa întunecată,sunt și așa voi rămâne.Mi-am fost propriul stăpân mereu și mereu și m-am ghidat după propriile reguli,n-am ascultat de nimeni și de nimic și n-am de când să mă schimb.Am avut și de câștigat și de pierdut de pe urma acestui fapt.Cum am spus n-o să mă schimb,deoarece nu-mi plac schimbările.Cei care m-au cunoscut m-au descris în multe feluri,chiar foarte multe.De la demonic la creativ,de la brutal la plin de compasiune.și...și totuși...nici unele nu au descris ceea ce sunt,nici unele... .Hm...mă întreb oare cum m-ar fi descris Elias dacă ar fi trăit?Bănuiesc că n-o să aflu niciodată.Da.Niciodată.Asta e!Asta a fost destinul ei...ce aș fi putut schimba eu?Nimic.Nimic si iar nimic.Poate că e mai bine să fie așa.Poate.Sau poate că nu.
Am mers pentru Elias chiar și-n fundul iadului și acolo mi-a scăpat...Păcat.Mare păcat...
Am urmarit-o multă vreme,mereu mi-am dorit să o prind.Așa am ajuns în iad,pentru ea,doar pentru ea.
Am intrat ușor acolo,acolo în locul unde diavolul domnește.Hahaha!Diavol?Diavol,ai?Nu există nici un diavol!Totul e o minciună pentru speriat copii.
Râul de lavă ce străbătea infernul era sublim.Rămăsesem fermecat cu totul de el.Era frumos,foarte frumos.Elias a alergat spre el și s-a aruncat în el.Apoi a dispărut.
Altcineva în afara mea ,care ar fi privit asemenea scenă s-ar fi aruncat dupa ea,dar nu și eu.Eu nu.
Fiindcă știam că ea nu s-ar fi sinucis.Intr-un asemenea loc pentru ea ar fi fost imposibil.Era casa ei la urma urmei.Pentru oameni moarte in chinuri,dar nu pentru ea.Pentru ea era ceva foarte catifelat și mătăsos la atingere,era un râu de vis.
De aceea nu mi-am facut nici cea mai mică grijă.Si ea care credea că nu știu despre asta...ha ce proastă!Cum să nu știu asta?Eu știu totul despre ea!Ce naivă...și cand te gândești că...
În fine,după ce s-a aruncat sperând să mă păcălească a ajuns într-un final la mal.Mă aștepta.Credea în prostia ei că se joaca cu mine.
Tare se înșela.Amarnic.
Dintr-o săritură am ajuns lângă ea.A căscat ochii larg de uimire.Frumoși ochi,chiar frumoși.Negri.
Dar pentru o secunda s-au preschimbat în culoarea lor reală.
A luat-o iar la fuga numai că de data asta fugea de-adevaratelea.Frumos.Fugea frumos.
Începuse să înteleagă cu capul ei incet că nu se putea juca cu mine.Da.In sfârșit.
După râul de foc,urma o câmpie de lumină.Cumva apăruse brusc acolo.Ciudat e că nu știusem de ea până acum.Urma să fie interesant ce avea să se întâmple în continuare.
N-a observat-o.Era firesc.A nimerit direct in lumină și...
și a început să ardă,să se usuce,iar ochii i-au revenit la culoarea reala:roșie.Lumina acționa ca un acid.A fost...a fost ciudat să o văd murind și să nu fiu eu acela care a omorât-o.
Am ținut la ea.
Cum ar putea ține cineva ca mine la dușmanul lui.Degeaba m-aș fi dus după ea,oricum nu aș fi putut o salva,oricum nu ar fi trebuit.
Vedeți voi,eu sunt o creatură ciudată.Nici demon ca ea,dar nici înger.Sunt imun și la iad și la rai,de aceea nu cred în niciunul.Lumina era clar că aparținea Railui din moment ce o omorâse.De atunci am început să cred mai mult în măreția Lui Dumnezeu.
Ciudat.Păcăt că n-o să pot afla niciodată ce gândea despre mine.Asta e.
Am mers pentru Elias chiar și-n fundul iadului și acolo mi-a scăpat...Păcat.Mare păcat...
Am urmarit-o multă vreme,mereu mi-am dorit să o prind.Așa am ajuns în iad,pentru ea,doar pentru ea.
Am intrat ușor acolo,acolo în locul unde diavolul domnește.Hahaha!Diavol?Diavol,ai?Nu există nici un diavol!Totul e o minciună pentru speriat copii.
Râul de lavă ce străbătea infernul era sublim.Rămăsesem fermecat cu totul de el.Era frumos,foarte frumos.Elias a alergat spre el și s-a aruncat în el.Apoi a dispărut.
Altcineva în afara mea ,care ar fi privit asemenea scenă s-ar fi aruncat dupa ea,dar nu și eu.Eu nu.
Fiindcă știam că ea nu s-ar fi sinucis.Intr-un asemenea loc pentru ea ar fi fost imposibil.Era casa ei la urma urmei.Pentru oameni moarte in chinuri,dar nu pentru ea.Pentru ea era ceva foarte catifelat și mătăsos la atingere,era un râu de vis.
De aceea nu mi-am facut nici cea mai mică grijă.Si ea care credea că nu știu despre asta...ha ce proastă!Cum să nu știu asta?Eu știu totul despre ea!Ce naivă...și cand te gândești că...
În fine,după ce s-a aruncat sperând să mă păcălească a ajuns într-un final la mal.Mă aștepta.Credea în prostia ei că se joaca cu mine.
Tare se înșela.Amarnic.
Dintr-o săritură am ajuns lângă ea.A căscat ochii larg de uimire.Frumoși ochi,chiar frumoși.Negri.
Dar pentru o secunda s-au preschimbat în culoarea lor reală.
A luat-o iar la fuga numai că de data asta fugea de-adevaratelea.Frumos.Fugea frumos.
Începuse să înteleagă cu capul ei incet că nu se putea juca cu mine.Da.In sfârșit.
După râul de foc,urma o câmpie de lumină.Cumva apăruse brusc acolo.Ciudat e că nu știusem de ea până acum.Urma să fie interesant ce avea să se întâmple în continuare.
N-a observat-o.Era firesc.A nimerit direct in lumină și...
și a început să ardă,să se usuce,iar ochii i-au revenit la culoarea reala:roșie.Lumina acționa ca un acid.A fost...a fost ciudat să o văd murind și să nu fiu eu acela care a omorât-o.
Am ținut la ea.
Cum ar putea ține cineva ca mine la dușmanul lui.Degeaba m-aș fi dus după ea,oricum nu aș fi putut o salva,oricum nu ar fi trebuit.
Vedeți voi,eu sunt o creatură ciudată.Nici demon ca ea,dar nici înger.Sunt imun și la iad și la rai,de aceea nu cred în niciunul.Lumina era clar că aparținea Railui din moment ce o omorâse.De atunci am început să cred mai mult în măreția Lui Dumnezeu.
Ciudat.Păcăt că n-o să pot afla niciodată ce gândea despre mine.Asta e.
by Mentasy
Abonați-vă la:
Postări (Atom)