O expeditie(Partea II)

De ce nu vii?Unde esti?De ce nu vii?De ce?Te astept..hai vino.Vino!Haide!
Innebunise de tot saracul!Imi parea rau de el...
Zile insir facea la fel,pana adormea epuizat.Cateodata i se parea ca venea pe insula iubita-ii Margaret si fugea,si o gonea si isi plangea de mila.
Intr-o zi...
Intr-o zi trecu pe langa insula o corabie.Cand o vazu incepu a urla :”Pleaca!Pleaca!Nu vreau sa ma vezi asa!”
Oamenii crezand ca ii striga se grabira sa ancoreze si se repezira spre el,dornici sa ofere putin ajutor.Dar oare s-ar fi asteptat la asa o reactie?
In mod cert nu.El a inceput sa alerge spre ei,urland si lovind aerul.Speriati de moarte au tulit-o pe corabie si cu repeziciune au ridicat ancora.
Numai o femeie si un barbat si-au pastrat calmul.Au asteptat sosirea nebunului masiv cu mult prea mult calm.Eu nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez.Sa fug sau sa astept deznodamantul povestii asteia?
Am ales sa astept.
Barbatul ,care era impreuna cu emotionata,dar calma femeia ,s-a interpus pentru orice eventualitate intre ea si nebun.Cand acesta a ajuns la doar cativa pasi de cei doi,barbatul chel a lasat-o pe femeie sa vorbeasca cu tanarul acela care iti starnea si groza si compasiune.
”Nicolas?Nicolas,ma recunosti?”
Ramasese ca fulgerat.Se vedea clar lupta sa interioara.
Recunosc vocea asta...Dar de unde e?De unde am luat-o?Cu multa vreme in urma am auzit-o pentru ultima oare...unde?unde?unde?
Deodata rosti un singur cuvant ce arata tulburul lui interior,dragoste,bucurie apoi furie si grija.
”Margaret?”
”Da,Nicolas.Eu sunt”
”Pleaca,Margaret!Pleaca!Nu vreau sa ma vezi asa!”
Spunand asta le intoarse spatele si o lua la fuga spre padure.
Femeia aceia,Margaret ramase o clipa cuprinsa de soc,dar apoi alerga dupa el cu parul in vant si carand enorma rochie.
Dar ii pierdu urma repede.Nu putuse tine nici jumatate din drumul de la plaja la padure.Se oprise obosita.Constienta ca rochia o incetinea incepu cu greu a o rupe.Cand...
”Margaret!”striga cheliosul.”Trebuie sa plecam,daca nu vrem sa ramanem aici pentru restul zilelor impreuna cu un nebun!”
Margaret izbucni in lacrimi amare.De neputinta,iubire si disperare.
Ce ar trebui sa fac?Sa raman aici sa-mi petrec viata alaturi de iubitul meu,Nicolas ori sa plec acasa si sa am grija de copii razgaiati ai familiei Horgon?