In asta clipa fericita
Toata lumea e innebunita
Tristetea de mult a fost abolita
Camera e ametita
De atata veselie
Asta e anomalie
Fiecare,dupa care
Se bucura ca a ajuns mai mare
Ca n-o sa lucreze la abatoare
Si ca a scapat de abecedare
Unii se bucura
Si chiuie pana departe
Ca clasa au trecut-o
Si se duc la mare
Insa unii glasul naturii
Ii cheama la un loc
Unde cu inimi speriate
Asteapta vreun premiu sau macar un breloc
Acestia cu glas pierit
Se impiedica si cad
Si altii ii ridica
Cand sunt strigati
Sunt acei premianti
Acestia din urma
Muncira pe burta
Si nopti nedormite
Asta-i adevarata tortura
De zece nu le iese
Zbiara si tipa
Unde e dreptatea?
Se ridica si striga
A plecat de mult!
Raspund ceilalti sus si tare
Degeaba multimea striga
Nu mai exista ea!
Tot anul noi am chemat-o
Si ea n-a venit
De noi nu ne-a pasat
De voi de ce i-ar pasa?
Pentru ca fartate
Am lasat in urma nopti abandonate
Si sperante noi ne-am pus
Ca vom ajunge sus
Si de un lucru sunt sigur
Ca ea va veni
Nu va lasa durerea ce acum o tip
Sa ramana durere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu