Canva am cunoscut cu om cu adevarat exceptional.Omul era insasi intruchiparea patriotismului,daca cineva indraznea sa spuna ceva rau de patrie fie si la 2 km de el,apoi se aprindea si-ii tinea o predica usturatoare acelui nelegiuit,care avusese nesimtirea sa ponegreasca a sa patrie,popor sau partid.Nimeni care avusese acest curaj nu scapa de el fara sa piarda macar doua ceasuri din viata.De cum scapara se loc pe aratara foarte dornici sa nu mai repede o asa mare indrazneala ce le-a fost mai mult in dezavantaj decat in avantaj.
Multi suportasera chinuri de acelasi gen,incat doar foarte putini m-ai comentau ceva si aceia la o distanta considerabila de insul nostru moralist.V-ati gandi cum este cu putinta sa fie asa enervanta o prelegere?Pai ...va spun eu.Avea obiceiul sa poarte mereu cu el o pereche de catuse(luate de la cinstitul sau ginere,politai de mare speta de hoti,fie vorba intre noi)si-s lega”victimili”si le lua intr-o lunga plimbare prin diferite cotloane care mai de care mai mizerabile si infecte,sau mergeau la vanatoare de iepuri pe camp prin toate hartoapele.Si in tot acest timp vorbea si iar vorbea,despre cat de ipocrit este unul sau altul si imediat spunea si de ”victima”sa,care mai ca plangea de necaz,si-s jura,juraminte peste juraminte ca n-o sa mai spuna ceva cat o trai,daca nu-si pierdea locul de munca si viata,caci avea obiceiul sa ia omul de la munca sa,pentru ”o lectie demonstrativa de morala crestena si natonala”dupa cum ii placea sa afirme.
Nu cerea acordul nimanui.Isi permitea sa faca ce vrea mereu,convins fiindca rudele cinstite si cu vorbele de Duh mereu la ele vor fi in stare sa-l scoata dintr-o eventuala belea.Si asa si era.Nimeni nu-i facea absolut nimic,ba chiar ajunsera sa-i recompenseze eforturile sustinute,deoarece oamenii de cand cu el nu mai scoteau nici pâs,nu mai isi piermiteau si ei o vorba neatent gandita.Se simteau mereu cu musca pe caciula,fiindca aparea din neant exact langa ei si hai la o lectie.
Asa ca orasul unde locuia cinstitul nostru cetatean era pustiu de voci,toti mergeau cu capul in pamant si se rugau sa nu dea de insasi diablo in persoana,ca de dadeau de el isi puneau mana la gura si fugeau mancand pamantul cu inima cat un purici sa nu scoata vreo vorba ce necesita vreo lectie.Mare frica starnea micutul nostru ins.Avea metode din ce in ce mai inventive ce-i facea pe concetatenii lui sa moara de frica.
Dar nu va ganditi ca acestia au stat cu mainile in san,ba deloc.I-au clocit ceva ce nu va uita multa vreme.
Venise vremea alegerilor si stimabilul isi puse in cap sa candideze.A mers din usa in usa cu vorbe frumoase ,cu rugaminti,iar oamenii se aratau foarte intrigati,dar nu conteneau de frica sa nu le faca ceva.
El a continuat cu rugamintile,ei cu asigurarile.
Uite asa a venit si ziua alegerilor si mare le-a fost mirarea parlamentarului nostru cand a iesit primar ...........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu