Asculta glasul inimii si cauta!

duminică, 4 iunie 2017

O expeditie (Partea I)

Am plecat in acea expeditie cu sufletul impacat desi,desi stiam ca n-o sa ma mai intorc niciodata.Avea natura sa-mi aduca pierirea si totusi n-am ezitat sa o accept.Poate ca inauntrul meu stiam ca asa e cel mai bine pentru toti.Margaret...Margaret...ea va suferi poate un an,poate ca doi,dar va uita.Trebuie sa faca asta pentru mine.Generalul si-a dat seama cumva,dar crede ca eu nu stiu fiindca am primit expeditia cu draga inima.Am facut-o pentru Margaret,pentru binele ei...si ea nu-mi va multumi inveci.
Am plecat intr-o noapte furtunoasa,as fi putut pleca dimineata la amiaza,dar ar fi trebuit sa-i suport privirea acuzatoare si n-as fi putut face asta...nu.Am urcat in corabie si dus am fost.Urma sa ajung pe-o insula in Pacific,nu stiu care...fiindca nu mi-a pasat.Daca urma sa mor ce mai conta unde,ca oricum n-ar fi stiut nimeni in afara de dusmanul meu...de dusmanul ei...al nostru.
Ohh Margaret...mi-e dor de tine,Margaret!Atat...atat de dor.Si n-o sa te mai vad nicicand...
Pe la jumatatea drumului camarazii mei s-au rasculat impotriva capitanului lor adica eu.Au fost mituiti de Maurice,nu le pot pica,banuiesc ca as fi facut la fel.Totusi atunci m-a durut,chiar foarte tare.Nici unul nu mi-a tinut partea deci nici unul nu-mi era devotat.Mi-ar fi placut poate sa mor langa un prieten,nu singur si trist.
M-au legat fedeles si m-au lasat pe-o insula,nu conta care.Intuisem asta.Si acolo am ramas pana azi.
Iar acum stau si-mi scriu scurta si trista-mi poveste pe-o ultima bucata de hartie si o voi lasa aici sau poate o sa o arunc in mare ca Robinson Crusoe.
Dupa ce am ajuns aici,am incerc sa ma lupt cu singuratatea si lipsurile.In mod ciudat n-am acceptat sa mor asa fara efort.Am facut un foc si am prins o pasare.Asa am facut 6 luni sau cel putin atat cred ca a trecut,dar s-ar putea ca la fel de bine sa fi trecut 6 saptamani,6 zile sau 6 ore fiindca omul cand se plictiseste i se pare ca trece timpul foarte greu.
Incet-incet am slabit si am renuntat sa ma mai lupt.Iar acum o astept.
Sper sa vina cat mai repede...
”Cine?Margaret?”
Poate ca va lua chipul lui Margaret,dar nu va fi niciodata ea.Nu,nu pe Margaret ci pe Moarte.Stiu ca e aici,stiu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu