Sa ma las condusa de inima sau de ratiune?Banii si un loc de munca stabil ori sa-mi petrec restul zilelor intr-un loc impreuna cu Nicolas?Dar el nu mai e el.A innebunit,Margaret!Poate sa te omoare oricand!Da,dar n-ar face-o!Ma recunoscut,mi-a strigat numele si mi-a vorbit.Dar de atatia ani m-a uitat,iubirea lui fata de mine s-a dus din moment ce ma goneste.Dar aminteste-ti ,Margaret vorbele lui”Nu vreau sa ma vezi asa!”Il doare starea in care a ajuns?Sau e plecat definitiv cu capul?si vocea ii suna asa ragusita,dar puternica si inteligenta.Cand a vorbit nu parea asa nebun.Ohh si cat il iubesc...macar de as sti daca mai simte ceva pentru mine.
Acum trebuie sa-mi hotarasc,daca raman sa aflu ceva iminent sau plec si-mi traiesc multa vreme viata,intr-o lume fara pericole si plina de regrete?
Dar nici una din cele doua variante nu-i suradea,inima ii dicta ceva vag,iar ratiunea ceva precis,dar prea anost pentru inima ei de rebela.
Mereu fusese o rebela.Isi dorise sa se casatoreasca cu Nicolas,desi era saraca si el doar un locotenent.Macar era frumoasa si de aceea o luase printr-un noroc aproape chior generalul.Cumva aflase ca vorbea inca cu Nicolas.Dar nu spusese nimic,il trimisese la moarte.Ea nu stiuse nimic,pana intr-o zi cand disperat generalul dorise sa se sinucide si-si marturisise pacatele,depanase totul,chiar si cum mituise marinarii si unde il lasasera.Furioasa isi chema fratele,care tocmai se casatorise si se mutase in zona.Acesta venise intr-un suflet si se duse sa il provoace la duel pe general.Nu avusese cu cine.Ajunsese prea tarziu.Ii lasase toata averea ei ca intr-un fel sa-si spele pacatele.Ciudat,dar asta o infuriase cel mai mult.Cum putuse sa fie asa crud si sa creada ca banii,pe care ea si-ii dorise toata viata,ar fi putut curata moartea unui om pe care il iubea si ani de nefericire.
Desi fusese sotia unui general ,din incapanatare si dorinta de a fi libera se angajase ca guvernanta desi ura ceea ce facea.Maurice o iubise in nebunia si egoismul sau.
Impreuna cu fratele sau au plecat sa-l caute.Il visase nopti in sir si tare ii fuse teama ca el putea fi mort.Nimeni nu stiuse de zbuciumul inimii mei.Nimeni.Nici macar fratele sau mult iubit.Iar acum acesta ii cerea sa plece.
Si ar fi putut foarte bine face asta.Ar fi putut demisiona si trai regeste,dar singura si trista.Caci n-ar mai fi putut iubi niciodata.
Asadar alesese.Stia din momentul in care alesese ca se putea sa regrete,dar mai stia ca trebuie sa riste pentru fericire.
”Raman!Te astept sa vii aici peste 6 luni,daca oi mai fi in viata!”spunand asta se intoarse si pleca inspre padure cu parul siroindu-i pe spate.
Tanarul sau frate nu avuse nici un cuvant de spus.Se imbarca si pleca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu