Demon...

Am fost mereu o ființa întunecată,sunt și așa voi rămâne.Mi-am fost propriul stăpân mereu și mereu și m-am ghidat după propriile reguli,n-am ascultat de nimeni și de nimic și n-am de când să mă schimb.Am avut și de câștigat și de pierdut de pe urma acestui fapt.Cum am spus n-o să mă schimb,deoarece nu-mi plac schimbările.Cei care m-au cunoscut m-au descris în multe feluri,chiar foarte multe.De la demonic la creativ,de la brutal la plin de compasiune.și...și totuși...nici unele nu au descris ceea ce sunt,nici unele... .Hm...mă întreb oare cum m-ar fi descris Elias dacă ar fi trăit?Bănuiesc că n-o să aflu niciodată.Da.Niciodată.Asta e!Asta a fost destinul ei...ce aș fi putut schimba eu?Nimic.Nimic si iar nimic.Poate că e mai bine să fie așa.Poate.Sau poate că nu.
Am mers pentru Elias chiar și-n fundul iadului și acolo mi-a scăpat...Păcat.Mare păcat...
Am urmarit-o multă vreme,mereu mi-am dorit să o prind.Așa am ajuns în iad,pentru ea,doar pentru ea.
Am intrat ușor acolo,acolo în locul unde diavolul domnește.Hahaha!Diavol?Diavol,ai?Nu există nici un diavol!Totul e o minciună pentru speriat copii.
Râul de lavă ce străbătea infernul era sublim.Rămăsesem fermecat cu totul de el.Era frumos,foarte frumos.Elias a alergat spre el și s-a aruncat în el.Apoi a dispărut.
Altcineva în afara mea ,care ar fi privit asemenea scenă s-ar fi aruncat dupa ea,dar nu și eu.Eu nu.
Fiindcă știam că ea nu s-ar fi sinucis.Intr-un asemenea loc pentru ea ar fi fost imposibil.Era casa ei la urma urmei.Pentru oameni moarte in chinuri,dar nu pentru ea.Pentru ea era ceva foarte catifelat și mătăsos la atingere,era un râu de vis.
De aceea nu mi-am facut nici cea mai mică grijă.Si ea care credea că nu știu despre asta...ha ce proastă!Cum să nu știu asta?Eu știu totul despre ea!Ce naivă...și cand te gândești că...
În fine,după ce s-a aruncat sperând să mă păcălească a ajuns într-un final la mal.Mă aștepta.Credea în prostia ei că se joaca cu mine.
Tare se înșela.Amarnic.
Dintr-o săritură am ajuns lângă ea.A căscat ochii larg de uimire.Frumoși ochi,chiar frumoși.Negri.
Dar pentru o secunda s-au preschimbat în culoarea lor reală.
A luat-o iar la fuga numai că de data asta fugea de-adevaratelea.Frumos.Fugea frumos.
Începuse să înteleagă cu capul ei incet că nu se putea juca cu mine.Da.In sfârșit.
După râul de foc,urma o câmpie de lumină.Cumva apăruse brusc acolo.Ciudat e că nu știusem de ea până acum.Urma să fie interesant ce avea să se întâmple în continuare.
N-a observat-o.Era firesc.A nimerit direct in lumină și...
și a început să ardă,să se usuce,iar ochii i-au revenit la culoarea reala:roșie.Lumina acționa ca un acid.A fost...a fost ciudat să o văd murind și să nu fiu eu acela care a omorât-o.
Am ținut la ea.
Cum ar putea ține cineva ca mine la dușmanul lui.Degeaba m-aș fi dus după ea,oricum nu aș fi putut o salva,oricum nu ar fi trebuit.
Vedeți voi,eu sunt o creatură ciudată.Nici demon ca ea,dar nici înger.Sunt imun și la iad și la rai,de aceea nu cred în niciunul.Lumina era clar că aparținea Railui din moment ce o omorâse.De atunci am început să cred mai mult în măreția Lui Dumnezeu.
Ciudat.Păcăt că n-o să pot afla niciodată ce gândea despre mine.Asta e.

 by Mentasy